Filippo Brunelleschi

Date personale
Filippo Brunelleschi
Masaccio - capela Brancacci, Catedrala San Pietro
Nume la naștere	Filippo di Ser Brunellesco Lippi
Născut	1377 Florența
Decedat	15 aprile 1446, Florența,
Înmormântat	Domul Santa Maria del Fiore^[1]
Naționalitate	florentină (astăzi Italia)
Ocupație	sculptor inginer constructor[] inginer arhitect orfrevier[]
Locul desfășurării activității	Florența^[2] Canada^[2]
Limbi vorbite	limba italiană^[3]^[4]
Activitate
Domeniu artistic	bijutier, sculptor, arhitect,
Pregătire	ucenic și calfă de bijutier
Profesor pentru	arhitectură, sculptură, inginerie-construcții
Mișcare artistică	Renașterea italiană timpurie
Opere importante	Domul Santa Maria del Fiore, loggia Spitalului Inocenților (Florența)
Patronaj	Familia Pazzi
Influențat de	curentul neo-gotic central-european, sculptura antică, matematicianul Paolo dal Pozzo Toscanelli (perspectiva)
A influențat pe	Donatello și arhitectura ulterioară
Modifică date / text

Filippo Brunelleschi (Filippo di ser Brunellesco Lapi; n. 1377, Florența, Republica Florentină – d. 15 aprilie 1446, Florența, Republica Florentină) a fost un bijutier, inginer constructor, arhitect și sculptor florentin, unul dintre promotorii Renașterii italiene timpurii.

Alături de Masaccio, Lorenzo Ghiberti și Donatello Brunelleschi a revoluționat arhitectura și arta plastică introducând în spațiul plastic perspectiva (perspectiva liniară), o metodă rațională prin care se putea crea un spațiu tridimensional coerent, omogen și infinit pe o suprafață bidimensională^[6]. Printre operele arhitecturale care i-au adus faima se găsesc: loggia Spitalului Inocenților, construită între 1421 și 1424 unde, claritatea, simplitatea și linearitatea constituiau o inovație a timpului său și Domul Santa Maria del Fiore, (Florența, 1420-1436) a cărui cupolă (supranumită „lanterna”) construită fără proptele de sprijin este considerată o capodoperă a arhitecturii italiene din Quattrocento (sec. XV)^[7].

Biografia

Stemma familiei Lapi, familia de origine a lui Brunelleschi - pavaj în Piața San Marco - Florența

Puținele date asupra copilăriei și tinereții marelui arhitect al renașterii italiene timpurii provin din scrierile lui Antonio Manetti și Giorgio Vasari. Conform acestor surse, Pippo (Filippo) s-a născut ca fiul al doilea dintre cei trei copii ai notarului și avocatului ser Brunellesco di Filippo Lapi (sau Lippo) și al Giulianei di Giovanni Spinelli, dintr-o familie florentină nobilă - una dintre străzile din centrul Florenței îi purta numele. Casa părintească se situa în vecinătatea bisericii Santi Michele e Gaetano, lângă Piazza degli Agli. Se menționează că în 1364, ser Brunellesco Lapi, trimis într-o misiune diplomatică, a avut o întrevedere la Viena cu Împăratul Carol al IV-lea.

Filippo a primit o educație aleasă, cuprinzând matematica și literatura, pentru a ocupa, ca și tatăl său, o funcție publică dar înclinațiile artistice l-au făcut să se alăture ca ucenic și calfă în ghilda mătăsarilor, bijutierilor și lucrătorilor în bronz și alte metale (Arte della Seta), unde devine în 1398 „maestru bijutier”. În această poziție ghilda îi aduce și prima comandă, Ospedale degli Innocenti.^[8].

Activitatea de sculptor

Sacrificiul lui Isaia

Brunelleschi își face ucenicia de artist în atelierul unui aurar din Florența. Este foarte interesat de studiul antichității și face numeroase călătorii la Roma, de multe ori în compania prietenului său, Donatello. Concursul pentru crearea celei de-a doua porți a Baptisteriului catedralei florentine Domul Santa Maria del Fiore (1401) a pus în lumină calitățile sale, câștigând concursul cu relieful său, „Sacrificiul lui Isaia” (Florența, Bargello), ex aequo (în latină la egalitate) cu Lorenzo Ghiberti. Brunelleschi s-a simțit frustrat, a refuzat să colaboreze cu Ghiberti și și-a încetat activitatea sa ca sculptor, care mai cuprindea și capodopere, ca „Profeții” și „Părinții Bisericii”.

Crocifisso ligneo

Luigi Pampaloni: Statuia lui Brunelleschi privindu-și cupola constrită de el - piața Domului Santa Maria del Fiore Florența

Brunelleschi: Cupola Domului Santa Maria del Fiore

A revenit la sculptură în 1420 cu „Crucifixul Capelei Santa Maria Novella” (sculptat, conform unei anecdote a vremii răspândită de Vasari, la întrecere cu Donatello care lucra în acea vreme la crucifixul bisericii florentine „Santa Croce”) și continuând cu „Evangheliștii” din Capella dei Pazzi. Crucifixul lui Brunelleschi, cu proporțiile perfect armonizate, a fost mult mai reușit decât cel realizat de Donatello (și considerat cu ironie de Brunelleschi ca fiind prea primitiv și țărănesc).

Activitatea de arhitect

Interesul lui Brunelleschi pentru matematică (a fost prieten bun cu matematicianul Paolo dal Pozzo Toscanelli) și studiul monumentelor antice l-au îndreptat spre arhitectură, vizând încă din 1409 catedrala florentină Santa Maria del Fiore, care se afla în construcție. L-a preocupat îndeosebi, problema cupolei și, la concursul din 1418 a prezentat un model cu care a câștigat concursul, din nou, ex-aequo cu Ghiberti. Calitățile soluției tehnice propuse de el i-au fost recunoscute abia în 1423 când i-a fost încredințată responsabilitatea executării lucrărilor. Realizarea cupolei, care urma să fie foarte amplă și la mare înălțime, prezenta numeroase probleme. Brunelleschi a conceput o structură din cărămizi dispuse în formă de spinare de pește care permitea înălțarea boltei fără a mai fi nevoie de elemente susținătoare și cu o formă perfectă de arc, întreaga suprafață fiind împărțită în opt porțiuni. În înaltul cupolei se află candelabrul circular, care reprezintă elementul central al catedralei.

Cu această lucrare, Brunelleschi a pus bazele arhitecturii renascentiste: a fost inițiatorul noii tehnici, învățată din studiul monumentelor antice, care i-a permis să ridice maiestuoasa cupolă fără a fi nevoie de armături dar, mai ales, a fost inițiatorul unei noi ideologii în arhitectură.

Odată cu Brunelleschi, arhitectul a încetat să fie doar maistrul zidar medieval, ci proiectantul în măsură să rezolve problemele cu ajutorul intelectului. Arhitectura lui Brunelleschi este una rațională bazată pe linearitatea prospectivă și pe modularea exactă a spațiului. El a revoluționat spațiul plastic introducând metoda perspectivei liniare, o metodă rațională, deci o convenție, prin care se crea un spațiu tridimensional coerent, omogen și infinit pe o suprafață bidimensională, iluzia unui spațiu spectaculos, creat și controlat matematic^[9].

„Loggia Spitalului Inocenților”, construită de Brunelleschi între 1421 și 1424, se remarcă prin claritatea, simplitatea și linearitatea, care reprezintă o inovație a timpului.

În jurul anului 1423 Brunelleschi a început construirea „Bisericii San Lorenzo”, care va fi terminată în 1428, odată cu construirea sacristiei. În interior, biserica este compusă din trei navete despărțite de arcuri care reiau motive din Loggia și care dau iluzia de profunzime a spațiului. Sacristia este un intrând cubic cu cupola în formă de emisferă împărțită în 12 porțiuni.

Masca funerară a lui Brunelleschi (1456), Museo dell'Opera del Duomo, Florența

Buggiano: Basorelief-medalion cu bustul și epitaful lui Brunelleschi - în Domul Santa Maria del Fiore, (1446)

Mormântul lui Brunelleschi în Domul Santa Maria del Fiore, aprilie 2008

Între 1430 și 1444, Brunelleschi a construit pentru familia Pazzi, Capela Santa Croce. După moartea sa, lucrările la portic, continuate de un elev al maestrului, au rămas neterminate.

În 1444, Brunelleschi a lucrat la reconstruirea impunătoarei și monumentalei biserici „Santo Spirito”.

În afară de arhitectura religioasă, Brunelleschi a activat și ca arhitect și inginer militar, inventator al unor mașini, arhitect civil (a contribuit la construirea „Palatului Parte Guelfa” și a „Palatului Pizzi” – 1440).

Filippo Brunelleschi a murit la Florența în 1446 fiind înmormântat în catedrala Santa Maria del Fiore. Mormântul său, rămas necunoscut timp de secole, a fost identificat în 1972.

Opere

Arhitectul și constructorul Domului Santa Maria del Fiore, cu

celebra „lanternă” (cupolă), (Florența, 1420-1436).

Loggia Spitalului Inocenților din Piazza della Santissima Annunziata (Florența, 1419-1424).
Biserica și sacristia San Lorenzo (Florența, 1419).
Biserica Santa Croce (Florența, 1430).
Biserica Santo Spirito (Florența, 1434).
Capela familiei Pazzi din Florența.
„Rotonda dei Angeli” (Florența, 1434).
Fortificațiile de la Vicopisano.
„La Tavoletta” (1415).

Referințe

^ Find a Grave
^ ^a ^b Union List of Artist Names, 2 noiembrie 2017, accesat în 14 aprilie 2019
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ it Vasari, Giorgio: Vite de' più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani, da Cimabue insino a' tempi nostri, pp. 292-332, ed. a II-a, 1568.
^ it De Vecchi, Pierluigi & Cerchiari, Elda: I tempi dell'arte, vol. 2, p. 36, ed. Bompiani, Milano 1999. ISBN 88-451-7212-0
^ en Manetti, Antonio: The Life of Brunelleschi, Univ. Park Penn. State Univ. Press, (trad din it. de Catherine Enggass), 1970
^ en Battisti, Eugenio: Filippo Brunelleschi, New York - Rizzoli, 1981
^ Renașterea în Italia - secolul XV - Quattrocento^{[nefuncțională]}

Bibliografie

en Alberti, Leon Battista: De pictura, 1435-1436, ed. supravegheată de C. Grayson, în L. B. Alberti, Opere volgari III, Bari 1973.
it Alberti, Leon Battista: De re aedificatoria, ~1452, ed. supravegheată de G. Orlandi, Milano, 1966
it Vespasiano da Bisticci: Le Vite, ~1480-1498, ed. supravegheată de A. Greco, Florența, 1976.
it Antonio di Tuccio Manetti: Vita di Filippo Brunelleschi, ~1480, ed. supravegheată de D. De Robertis & G. Tanturli, Milano, 1976.
it Il libro di Antonio Billi, ~1506-1530, ed. supravegheată de F. Benedettucci, Anzio, 1991.
de Fabriczy, Cornelius von,: Filippo Brunelleschi: sein Leben und seine Werke, Cotta, Stoccarda, 1892.
en Scott, Leader,: Filippo di Ser Brunellesco, George Bell & Sons, Londra, 1901.
it Argan, Giulio Carlo: Brunelleschi, Milano, 1952.
Berence, Fred: Renașterea italiană, ed. Meridiane, București, 1969.
Panofsky, Erwin: Renaștere și renașteri în arta occidentală, ed. Mer., Buc.,1974.
Gombrich, E.H.: Normă și formă, ed Meridiane, București, 1981.
Gombrich, E.H.: Moștenirea lui Apelles, ed. Meridiane, București, 1981
de Fanelli, Giovanni: Brunelleschi, Karl Robert Langewiesche Verlag 1988, ISBN 3-7845-6162-4
en Klotz, Heinrich: Filippo Brunelleschi: The Early Works and the Medieval Tradition, Rizzoli International, 1990, ISBN 0-8478-1211-1
de Pizzigoni, Attilio: Filippo Brunelleschi (Studiopaperback). Verlag für Architektur, Zürich, Monaco di Baviera 1991, ISBN 3-7608-8127-0
it Bellosi, Luciano: Da Brunelleschi a Masaccio. Le origini del Rinascimento, Milano, 2002.
it L'Universale - la Grande Enciclopedia Tematica, vol. 8, Milano, Garzanti Libri, 2003.
* * Istoria vizuală a artei, Enciclopedie Larousse, ed. Rao, București, 2003.
Bell, Julian : Oglinda Lumii, O nouă Istorie a Artei, ed. Vellant, București, 2007.

Gombrich, E.H.: Istoria Artei, ed. Pro Editura și Tipogr., București, 2007.

Legături externe

en Vasari: Viața și opera lui Brunelleschi Arhivat în 29 martie 2009, la Wayback Machine.
it Filippo Brunelleschi: Biografie
it Biografie la Italica.Rai.it Arhivat în 17 martie 2009, la Wayback Machine.

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Filippo Brunelleschi

[bb7e69a429833de58f6cf2d107747eaa-1] Find a Grave

[2b2d24fb96d8ede7e2835024f39ce539-2] Union List of Artist Names, 2 noiembrie 2017, accesat în 14 aprilie 2019

[6a68a2bf8983349f3b1ae52723f3b864-3] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[7b57188bc0d7f319161273f241f2c260-4] CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[5] t Vasari, Giorgio: Vite de' più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani, da Cimabue insino a' tempi nostri, pp. 292-332, ed. a II-a, 1568.

[6] t De Vecchi, Pierluigi & Cerchiari, Elda: I tempi dell'arte, vol. 2, p. 36, ed. Bompiani, Milano 1999. ISBN 88-451-7212-0

[7] Manetti, Antonio: The Life of Brunelleschi, Univ. Park Penn. State Univ. Press, (trad din it. de Catherine Enggass), 1970

[8] Battisti, Eugenio: Filippo Brunelleschi, New York - Rizzoli, 1981

[9] Renașterea în Italia - secolul XV - Quattrocento^{[nefuncțională]}

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]