Flecărelile femeilor
Flecărelile femeilor | |
Informații generale | |
---|---|
Autor | Carlo Goldoni |
Gen | comedie |
Acte | 3 |
Ediția originală | |
Titlu original | I pettegolezzi delle donne |
Data publicării | 1750 |
Limbă originală | italiană/venețiană |
Prima reprezentație | 23 februarie 1751 Teatro Sant'Angelo, Veneția |
Țara premierei | Republica Venețiană |
Personaje | |
| |
Modifică date / text |
Flecărelile femeilor (italiană/venețiană: I pettegolezzi delle donne) este o piesă de teatru de Carlo Goldoni din 1750.
Prezentare
modificareBeppo și Checchina sunt pe cale să se căsătorească. Cu toate acestea, chiar înainte de nuntă, Donna Sgualda îi spune spălătoresei Donna Catte că Checchina nu este adevărata fiică a lui Toni Paron așa cum toată lumea crede. Vestea circulă rapid în rândul femeilor din Veneția[1][2] și ajunge la urechea lui Beppo, care se vede în imposibilitatea de a se căsători cu o fată care are o paternitate incertă, deși o iubește mult. Când se răspândește vestea că tatăl adevărat al Checchinei a venit în oraș, toate bârfele se îndreaptă spre un vânzător de arahide, Musa zis și Abagiggi.
Personaje
modificare- Pantalone, un negustor
- Paron Toni, barcagiu
- Checchina, considerată fiica lui Toni
- Beppo, iubitul Checchinei
- Beatrice, din Roma
- Eleonora, prietena Beatricei
- Lelio, comic, bufon
- Donna Sgualda, negustoare de obiecte vechi
- Donna Catte, spălătoreasă
- Anzoletta, croitoreasă
- Ottavio, din Roma, se dă ca fiind din Salamina, tatăl Checchinei
- Toffolo, marinar al lui Toni
- Musa, armean, cu replica Abagiggi biri biri
- Merlino, băiat napolitan
- Arlecchino, slujitorul lui Lelio
- Panduro și Moccolo, marinari
- Checchino, slujitorul Eleonorei
- Un hamal, un chelner la han
Referințe și note
modificare- ^ FLECĂRELILE FEMEILOR, Teatrul Masca, , arhivat din original la , accesat în Text "Teatru in Bucuresti" ignorat (ajutor)
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe
modificare- Goldoni sau replica realității, Costin Tuchilă, Pușa Roth, nr. 3, martie 2012, anul II
Vezi și
modificare