Frédéric Vitoux
scriitor francez
| Frédéric Vitoux | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (80 de ani)[5][6]  Vitry-aux-Loges, Centre-Val de Loire, Franța |
| Părinți | Pierre Vitoux[*] |
| Căsătorit cu | Nicole Chardaire[*] |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | scriitor critic literar[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[7] |
| Activitate | |
| Alma mater | lycée Charlemagne[*] |
| Premii | Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor[*] Marele premiu pentru roman al Academiei Franceze ()[1] prix de la critique[*] ()[2] Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()[3] prix Valery-Larbaud[*] () prix Biguet[*] () bourse Goncourt de la biographie[*] () officier de l'ordre du Mérite culturel de Monaco[*] ()[4] prix Henri-Dumarest[*] () prix Maillé-Latour-Landry[*] () prix Biguet[*] () Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*] () |
Modifică date / text  | |
Frédéric Vitoux (n. , Vitry-aux-Loges, Centre-Val de Loire, Franța) este un scriitor și jurnalist francez. Este cunoscut ca romancier, biograf și cronicar literar. Tatăl său era jurnalist. A fost ales ca membru al Académie Française în 2001. În 2010, a câștigat premiul literar Édouard Drumont pentru romanul său Grand Hotel Nelson.
9 zile la Terracina a fost ecranizat de Nae Caranfil ca Dolce far niente (1998).[8]
Lucrări scrise
modificare- 1973 Louis-Ferdinand Céline, Misère et parole (Éditions Gallimard)
- 1973 Cartes postales (Gallimard)
- 1976 Les Cercles de l'orage (Grasset)
- 1976 Bébert, le chat de Louis-Ferdinand Céline (Grasset)
- 1978 Yedda jusqu'à la fin (Grasset)
- 1978 Céline (Belfond) [9]
- 1979 Un amour de chat (Balland)
- 1981 Mes îles Saint-Louis (Le Chêne)
- 1982 Gioacchino Rossini (Le Seuil)
- 1983 Fin de saison au Palazzo Pedrotti (Le Seuil)
- 1985 La Nartelle (Le Seuil)
- 1986 Il me semble désormais que Roger est en Italie (Actes-Sud)
- 1987 Riviera (Le Seuil)
- 1988 La Vie de Céline (Grasset)
- 1990 Sérénissime (Le Seuil)
- 1990 L'Art de vivre à Venise (Flammarion)
- 1992 Charles et Camille (Le Seuil)
- 1993 Paris vu du Louvre (A. Biro)
- 1994 La Comédie de Terracina (Le Seuil)
- 1996 Deux femmes (Le Seuil)
- 1998 Esther et le diplomate (Le Seuil)
- 2000 L'ami de mon père (Le Seuil)
- 2001 Le Var pluriel et singulier (Équinoxe)
- 2003 Des dahlias rouge et mauve (Le Seuil)
- 2004 Villa Sémiramis (Le Seuil)
- 2005 Le roman de Figaro (Fayard)
Traduceri
modificare- 9 zile la Terracina, Editura Alffa, 1998[10]
- Grand Hotel Nelson, Editura Spandugino, 2013[11]
- La ce oră, din ce zi..., Editura Univers, 2020[12]
Note
modificare- ^ Académie française, accesat în
- ^ Académie française
- ^ Journal officiel de la République française. Document administratif, , p. 11751, accesat în
- ^ Journal de Monaco, , p. 2659, accesat în
- ^ Frédéric Vitoux, Česko-Slovenská filmová databáze
- ^ Frédéric Vitoux, Babelio
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Dolce far niente (1998), aarc.ro, arhivat din original la , accesat în
- ^ Bitter carnival: ressentiment and the abject hero - Page 218 Michael André Bernstein - 1992 "Barthes's description is quoted in a list of observations about Céline, some favorable, others hostile, gathered by Frédéric Vitoux in his study Céline (Paris: Pierre Belfond, 1978), pp. 243–44"
- ^ SRL, Logicxtreme Media, Frederic Vitoux - 9 zile la Terracina - Cumpără, www.printrecarti.ro
- ^ Grand Hotel Nelson, carturesti.ro
- ^ La ce ora, din ce zi, carturesti.ro