Franklin Pierce
Date personale
Născut23 noiembrie 1804
Hillsborough⁠(d), New Hampshire
Decedat8 octombrie 1869
Concord, New Hampshire New Hampshire
ÎnmormântatOld North Cemetery[*][[Old North Cemetery (cemetery in Concord, New Hampshire; listed on the NRHP in Merrimack County)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (ciroză) Modificați la Wikidata
PărințiBenjamin Pierce[*]
Anna Kendrick Pierce[*][[Anna Kendrick Pierce (American political wife, mother of president Franklin Pierce)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriBenjamin Kendrick Pierce[*][[Benjamin Kendrick Pierce (United States Army officer (1790-1850))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJane Appleton Pierce
Număr de copii3 Modificați la Wikidata
CopiiBenjamin Pierce[*]
Franklin Pierce[*][[Franklin Pierce ((1836-1836))|​]][1]
Frank Robert Pierce[*][[Frank Robert Pierce ((1839-1843))|​]][1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Episcopală din Statele Unite Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
avocat
om de stat Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiWashington, D.C. Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[2] Modificați la Wikidata
al 14-lea Președinte al Statelor Unite
În funcție
4 martie 1853 – 3 martie 1857
VicepreședinteWilliam R. King
Precedat deMillard Fillmore
Succedat deJames Buchanan

Partid politicDemocrat
Alma materBowdoin College[*][[Bowdoin College (private liberal arts college in Brunswick, Maine)|​]] ()
Northampton Law School[*][[Northampton Law School |​]]
Phillips Exeter Academy[*][[Phillips Exeter Academy (private college preparatory school in Exeter, New Hampshire)|​]]
Semnătură

Franklin Pierce (n. , Hillsborough⁠(d), New Hampshire, SUA – d. , Concord, New Hampshire, SUA) a fost al 14-lea președinte al Statelor Unite (1853–1857), un democrat din Nord care considera mișcarea aboliționistă⁠(d) o amenințare fundamentală la adresa unității națiunii. El s-a îndepărtat de grupările antisclavie după ce a susținut și a semnat Legea Kansas-Nebraska și a întărit Legea Sclavilor Fugari⁠(d); cu toate acestea, nu a reușit să țină în frâu conflictul între Nord și Sud, pregătind scena pentru secesiunea Sudului și Războiul Civil American.

Pierce s-a născut în New Hampshire, și a servit în Camera Reprezentanților și în Senat până când a demisionat din Senat în 1842. Cabinetul său de avocatură din New Hampshire era unul de succes, și a fost numit procuror general⁠(d) al statului său în 1845. A luat parte la Războiul Americano-Mexican ca general de brigadă⁠(d) în armată. Democrații l-au considerat candidat de compromis care să unifice interesele din Nord și din Sud, și a fost nominalizat drept candidat al partidului său pentru funcția prezidențială la al 49-lea tur de scrutin la Convenția Națională Democrată din 1852⁠(d). Împreună cu candidatul pentru vicepreședinte, William R. King, i-a învins cu ușurință pe candidații Partidului Whig, Winfield Scott⁠(d) și William A. Graham⁠(d) în alegerile prezidențiale din 1852⁠(d).

Ca președinte, Pierce a încercat simultan să aplice standarde neutre pentru slujbele de stat, satisfăcând în același timp diversele elemente ale Partidului Democratic cu clientelism, efort care la scară generală a dat și i-a întors pe mulți din partid împotriva sa. El a fost un expansionist adept al mișcării Young America⁠(d), care a semnat Achiziția Gadsden prin care s-a obținut teritoriu de la Mexic și a efectuat o tentativă eșuată de a cumpăra Cuba de la Spania. A semnat tratate comerciale cu Regatul Unit și cu Japonia, în timp ce Cabinetul său își reforma departamentele și îmbunătățea responsabilitatea funcționarilor, dar aceste succese au fost umbrite de frământările politice din timpul președinției sale. Popularitatea i-a scăzut abrupt în statele din Nord după ce a susținut Legea Kansas-Nebraska, prin care se anula Compromisul Missouri, în timp ce mulți albi din Sud continuau să-l susțină. Adoptarea legii a condus la conflicte violente pe tema expansiunii sclaviei în Vestul American. Administrația lui Pierce a avut și mai mult de suferit după ce mai mulți diplomați ai săi au lansat Manifestul Ostend⁠(d) prin care cereau anexarea Cubei, document criticat pe scară largă. El se aștepta să fie renominalizat de către democrați la alegerile prezidențiale din 1856⁠(d), dar a fost abandonat de partidul său și candidatura nu a fost aprobată. Reputația sa în Nord a avut și mai mult de suferit în timpul Războiului Civil American după ce a devenit un critic acerb al președintelui Abraham Lincoln.

Pierce era popular și deschis, dar viața sa de familie era nefericită, soția sa Jane suferind de boli și depresie mare parte a vieții.[6] Toți copiii lor au murit de tineri, ultimul ucis într-un accident de tren în timp ce familia călătorea puțin după ce Pierce depusese jurământul ca președinte. El a băut mult aproape toată viața, și a murit de ciroză hepatică în 1869. Istoricii și politologii îl consideră pe Pierce unul dintre cei mai slabi⁠(d) și mai puțin memorabili președinți ai SUA⁠(d).

Note modificare

  1. ^ a b The Peerage 
  2. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b „Franklin Pierce”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b Franklin Pierce, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b Franklin Pierce, SNAC, accesat în  
  6. ^ Jeffrey W. Coker (). Presidents from Taylor Through Grant, 1849–1877: Debating the Issues in Pro and Con Primary Documents. Greenwood. p. 54. ISBN 978-0-313-31551-0. 

Vezi și modificare

Bibliografie modificare

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Franklin Pierce