Frans Sammut

scriitor maltez
Frans Sammut
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Zebbug⁠(d), Western Region (Punent)⁠(d), Malta Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Malta Modificați la Wikidata
CopiiMark A. Sammut[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Malta Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteLimba malteză Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din Perugia
Universitatea din Malta[*]
Kulleġġ ta' San Alwiġi[*][[Kulleġġ ta' San Alwiġi (school in Malta)|​]]
Opere semnificativeBonaparti à Malte[*][[Bonaparti à Malte |​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Frans Sammut (n. , Zebbug⁠(d), Western Region (Punent)⁠(d), Malta – d. , Malta)[2] a fost un romancier și un scriitor maltez de non-ficțiune.[3]

Frans Sammut, autorul modern național al Maltei și drapelul maltez - sfârșitul anilor 1960/începutul anilor 1970

Viața modificare

 
Frans Sammut la mijlocul lui 2010

Frans Sammut s-a născut în Zebbug, Malta[2]. A studiat la Școala Primară din Zebbug, apoi la Colegiul St. Aloysius, la Colegiul Corpului Didactic S.t Michael's College, la Universitatea din Malta (BA, S.Th.Dip. / Diplomă în Teologie Sacră, M Ed.) și la Universitatea din Perugia (Diplomă pentru predarea limbii italiene în străinătate).

Sammut a obținut prima recunoaștere la sfârșitul anilor 1960, când a co-fondat Moviment Qawmien Letterarju (Mișcarea literară Revival). Mai târziu, (el) a fost secretar al Akkademja tal-Malti (Academia de limbă malteză).

Sammut și-a încheiat cariera în educație ca director de școală Din1996 până1998 a fost consultantul cultural al Primului Ministru din Malta. A fost căsătorit cu Catherine Cachia, cu care a avut doi fii, Mark și Jean-Pierre.

Lucrări modificare

A publicat numeroase lucrări, inclusiv romanele best-seller Il-Gaġġa (Colivia), care a stat la baza filmului Gaġġa din1971, regizat de Mario Philip Azzopardi[4], Samuraj care a câștigat Premiul Rothmans[2], dar și Paceville, care a câștigat Medalia Literară a Guvernului[1] sau Il-Ħolma Maltija (Visul maltez), despre care criticul literar Norbert Ellul-Vincenti a scris, „nu există nimic de amploarea acestui roman în literatura malteză." [necesită citare] Fostul prim-ministru și dramaturg Alfred Sant a considerat că acest roman este „capodopera"[5] lui Sammut, iar scriitoarea și poeta britanică Marjorie Boulton l-a numit „o lucrare colosală".[6]

 
Frans Sammut în anii 1970.

Sammut a publicat, de asemenea, și colecții de povestiri scurte: Labirint (Labirint), Newbiet (Anotimpuri) și Ħrejjef Żminijietna (Povești din timpurile noastre).

Lucrările sale de non-ficțiune includ: Ir-Rivoluzzjoni Franċiża: il-Ġrajja u t-Tifsira (Revoluția franceză: Istorie și Semnificație), Bonaparti f'Malta (Bonaparte în Malta), a cărei traducere în limba franceză, Bonaparte à Malte, a fost publicată în 2008, dar și Despre Codul lui Da Vinci (2006), un comentariu bilingv (în engleză și malteză) al bestseller-ului internațional. El a editat, de asemenea, Lexiconul lui Mikiel Anton Vassalli.

 
Fedra, 1978.

Vassalli († 1829) este considerat părintele limbii malteze. În 2006, traducerea realizată de Sammut la opera lui Vassalli Motti, Aforismi e Proverbii Maltesi (Cuvinte, aforisme și proverbe malteze) a fost publicată ca Għajdun il-Għaqal, Kliem il-Għerf u Qwiel Maltin. În 2007, traducerea operei sale Il-Ħolma Maltija (La Malta Revo) a reprezentat Malta în Colecția Esperanto de opere literare clasice publicate de Books Mondial din New York. În 2008, romanul său Il-Gaġġa a fost publicat pentru a cincea oară. În 2009, Sammut a prezentat o reinterpretare revoluționară a poemului lui Pietru Caxaro „Xidew il-qada" (cunoscutși ca Il Cantilena), cel mai vechi document scris în limba malteză.[7]

Fostul rector al Universității din Malta, profesorul de filosofie și eminentul intelectual maltez Peter Serracino Inglott a spus:

„Geniul lui Sammut a constat în capacitatea sa de a transforma, asemeni unui bufon voltairian, un personaj istoric într-un fel de vector carnavalesc al unei măști, în mod ironic, mai mare decât viața. Cititorul este făcut să se bucure de partea opusă a personalităților, de obicei, privite cu solemnitate absolută. Cititorul zâmbește ca un complice la îndoielile, alunecările și tergiversările lor. Trecerea stilistică de la narațiunea istorică la ficțiune este, probabil, cea mai mare provocare pe care o întâmpină orice fel de traducător.[8]

Ultimele cuvinte modificare

Ultimele cuvinte celebre ale lui Frans Sammut au fost: „Eu și soția mea ar trebui să mergem la Ierusalim, dar se pare că planurile s-au schimbat. Mă duc acum în Ierusalimul ceresc ".[9]

Serracino Inglott a reacționat astfel la aceste cuvinte: „Am realizat atunci că, uneori, lacrimile și râsul sunt interschimbabile."[8]

 
Premiul literar al Guvernului Maltei decernat lui Frans Sammut pentru romanul Paceville
 
Premiul literar al Guvernului Maltei decernat lui Frans Sammut pentru Il-Ħolma Maltija

Bibliografie modificare

  • Labirint u Stejjer Oħra [Labirintul și alte povestiri] (povestiri) 1968
  • Il-Gaġġa [Colivia] 5 ediții (roman) 1971 - transpus într-un film, Gaġġa [Colivia], regizat de Philip Mario Azzopardi 1971
  • Logħba Bejn Erbgħa [Un joc între patru persoane] (povestea pe scurt) 1972
  • Samuraj [Samurai] 3 ediții (roman) 1975
  • Kristu fil-Poeżija Maltija 1913-1973 [Hristos în poezia malteză 1913-1973] (disertație nepublicată, Universitatea din Malta) 1977
  • Fedra [Phèdre de Racine] 1978
  • Il-Qtil fi Sqaq il-Ħorr [Crimă în Cinstit Alle] (povestea pe scurt) 1979
  • Il-Proċess Vassalli [Procesul Vassalli] (joc) 1980
  • Il-Mixja tal-Ħaddiem lejn il-Ħelsien [Marșul muncitorului spre libertate] (analiză politologică) 1982
  • Ir-Rivoluzzjoni Franċiża: il-Ġrajja u t-Tifsira [Revoluția franceză: Istorie și Semnificație] (istorie) 1989
  • Paceville (roman) 1991
  • Letteratura [Literatura] (critică literară) 1992
  • Il-Ħolma Maltija [Visul maltez] (roman) din 1994, 2012[10], tradus în limba esperanto ca La Malta Revo, publicat în New York, 2007
  • Bonaparti f'Malta [Bonaparte în Malta] (istorie), 1997, tradus în franceză ca Bonaparte à Malte, 2008
  • Newbiet [Anotimpurile] (povestiri) 1998 (Ilustrații: Giovanni Caselli)
  • Ħrejjef Żminijietna [Povești din timpurile noastre] (povestiri) 2000 (Ilustrații: Giovanni Caselli)
  • Dun Ġorġ: Il-Bniedem tal-Poplu [Tatăl George: un om al poporului] (teme istorice și religioase) 2001
  • Ġrajjet Ħaż-Żebbuġ [O istorie a Ħaż-Żebbuġ] (istorie) (traducere din originalul lui Dun Salv Ciappara) 2001
  • Lexicon (de Vassalli Anton Mikiel) 2002
  • Għala Le għall-UE [De ce NU pentru UE] (analiză politică) 2003
  • Ħarsa mill-qrib lejn ħajjet San tiegħu Filep u l-Kult [O privire către St. Filip: Viața sa și devotamentul față de el] (teme istorice și religioase) 2004
  • On The Da Vinci Code / Dwar The Da Vinci Code [Asupra Codului lui Da Vinci] (critică literară) 2006
  • Għajdun il-Għaqal, Kliem il-Għerf u Qwiel Maltin [Axiome, Aforisme și Proverbe malteze] (traducere din originalul lui Mikiel Anton Vassalli) 2006
  • I Giovanniti: La Storia dei Cavalieri di Malta [The History of the Knights of Malta] (history) 2006, published in 2015 (Bonfirraro Editore, Italy)[11]
  • Alfred Sant: Il-Viżjoni għall-Bidla [Alfred Sant: o viziune pentru schimbare[12]] (analiză politică) 2008
  • Introducere în dicționarul lui Baron Vincenzo Azopardi în care este analizată „Cantilena" lui Caxaro (critică literară, lingvistică) 2009

Note modificare

  1. ^ a b http://www.independent.com.mt/news.asp?newsitemid=124627  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c Attard, Elaine (). „Frans Sammut passes away”. The Malta Independent. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Le Petit Futé, 9th Ed, 2009-2010, Paris, p. 70.
  4. ^ Aquilina, Sandra (). „Portrait of the artist”. The Malta Independent'. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Sant, Alfred (). „Frans Sammut: A Man of Courage”. maltastar.com. Accesat în . 
  6. ^ „Maltese works in Esperanto”. The Malta Independent. 2007-09-02. Arhivat din original la 2012-01-12. Accesat în 2011-05-15..  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  7. ^ Sant, Toni (). „New interpretation to oldest written document in Maltese”. maltamediaonline.com'. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ a b Serracino Inglott, Peter (). „Inheritance of icons”. The Sunday Times (Malta). Accesat în . 
  9. ^ Sammut, Mark A. (). „Frans Sammut”. The Sunday Times (Malta). Accesat în . 
  10. ^ , franssammut.info http://franssammut.info/?page_id=34  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe modificare