Fratele Roger
| Frère Roger | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Roger Louis Schütz-Marsauche  |
| Născut | [1][2][3][7] Provence(d), cantonul Vaud, Elveția[8] |
| Decedat | (90 de ani)[1][2][3][7] Taizé, Bourgogne, Franța |
| Înmormântat | Burgundia |
| Cauza decesului | omor (înjunghiere cu armă albă[*]) |
| Cetățenie |  Elveția.svg){kind=small} Franța |
| Religie | protestantism |
| Ocupație | teolog[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[9] |
| Activitate | |
| Alma mater | Faculté de théologie protestante de Strasbourg[*] Universitatea din Strasbourg Universitatea din Lausanne[*] |
| Premii | Premiul Carol cel Mare ()[4] Premiul pentru Pace al Librăriilor Germane[*] ()[5] Templeton Prize[*] () Robert-Schuman-Preis[*] () UNESCO Prize for Peace Education[*] ()[6] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Fratele Roger, născut Roger Schutz, (n. , Provence(d), cantonul Vaud, Elveția – d. , Taizé, Bourgogne, Franța) a fost un călugăr elvețian și fondator al Comunității Taizé. În anul 1989 a fost distins cu Premiul Carol cel Mare.
Biografie modificare
Roger Schutz este ultimul dintre cei nouă copii ai pastorului protestant originar din Bachs (Elveția), Ulrich Schütz, și ai Améliei Henriette Schütz-Marsauche, o protestantă franceză originară din Bourgogne.
S-a născut și și-a petrecut copilăria și tinerețea la Provence, în cantonul Vaud, unde tatăl său era pastor al parohiei. Din 1937 până în 1940 Roger a studiat teologia reformată la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg și la Lausanne.
Fondarea Comunității Taizé modificare
În 1940, la vârsta de douăzeci și cinci de ani, a hotărât să meargă să împărtășească în Franța soarta acestei țări ocupate. « De la Geneva, am plecat pe bicicletă în Franța, căutând o casă unde să mă rog, unde să primesc și unde, într-o zi, va fi această viață de comunitate. »
A ales să se stabilească la Taizé, un sătuc din Bourgogne, unde locuitorii l-au primit călduros. La începutul războiului, a găzduit zeci de refugiați evrei, împreună cu sora sa Geneviève.[10] În 1942 s-a întors în Elveția și a aflat că nu mai putea să revină la Taizé, întrucât fusese denunțat. În 1944 a revenit totuși la Taizé și s-a pus în ajutorul prizonierilor de război germani.[11]
A murit asasinat, fiind înjunghiat de Luminița Solcan, o dezechilibrată în vârstă de treizeci și șase de ani.[12]
Note modificare
- ^ a b c d „Frère Roger”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Brother Roger, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Frère Roger, Find a Grave, accesat în
- ^ Der Karlspreisträger 1989 Frère Roger (în germană), accesat în
- ^ Frère Roger (în germană), Premiul pentru Pace al Librăriilor Germane[*]
- ^ https://web.archive.org/web/20130811215013/http://www.unesco.org/new/en/social-and-human-sciences/events/prizes-and-celebrations/unesco-prizes/prize-for-peace-education/laureates/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d Brother Roger, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ https://deces.matchid.io/id/k719SSTbRmPw Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ fr „Taizé : un autre œcuménisme ? II-Histoire de la Communauté”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ fr „L'impensable réconciliation”. Accesat în .
- ^ Taizé: non-lieu psychiatrique pour la meurtrière présumée de frère Roger Arhivat în , la Wayback Machine., AFP,
Bibliografie modificare
- Kathryn Spink, La vie de frère Roger, Fondateur de Taizé, Seuil (1998) ISBN: 2-02-033643-X
- Yves Chiron, Frère Roger : 1915-2005 : fondateur de Taizé, Perrin, Paris, 2008, 414 p. ISBN: 978-2-262-02623-3
- Jean-Claude Escaffit et Moïz Rasiwala, Histoire de Taizé, Seuil, (2008) ISBN: 978-2-02-095341-2.
- Sabine Laplane, Frère Roger de Taizé. Avec presque rien..., Cerf 2015.
Legături externe modificare
- Secrets de Taizé, L’œcuménisme était un combat[nefuncțională], articol din La Vie (13 martie 2008)
- La communauté de Taizé pe site-ul Musée virtuel du protestantisme français
- Hommage du Pape François à frère Roger, fondateur de Taizé pe site-ul Radio Vaticana
- Taizé : Jean Vanier rend hommage à "son" frère Roger pe site-ul Radio Vaticana