Géza Domokos
| Géza Domokos | |
 Politicianul Géza Domokos | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Géza Domokos |
| Născut | 18 mai 1928 Brașov, România |
| Decedat | (79 de ani) Târgu Mureș, România |
| Cetățenie |  România Ungaria  |
| Etnie | maghiară |
| Ocupație | politician scriitor |
| Limbi vorbite | limba română limba maghiară limba rusă |
| Membru al Biroului Comitetului Central al UTC | |
| În funcție 1956 – 1966 | |
| Membru Supleant al Comitetului Central al PCR | |
| În funcție 12 august 1969 – 22 noiembrie 1984 | |
| Director fondator al Editurii Kriterion | |
| În funcție 1969 – 1990 | |
| Primul președinte al UDMR | |
| Deputat al UDMR | |
| În funcție 1990 – 1992 | |
| Premii | 1. Ordinul Steaua României 2. Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a III-a |
| Partid politic | Partidul Comunist Român, Consiliul Frontului Salvării Naționale, UDMR |
| Alma mater | 1. Institutul de Literaturã „Maxim Gorki“ din URSS 2. Universitatea Politicã și de Conducere |
| Cunoscut pentru | Primul președinte al UDMR-ului |
| Profesie | scriitor, politician comunist |
Modifică date / text  | |
Géza Domokos (n. 18 mai 1928, Brașov – d. 27 iunie 2007, Târgu Mureș)[1] a fost un scriitor și om politic român de etnie maghiară. Géza Domokos a fost decorat de trei ori pentru activitatea sa în timpul regimului comunist. A fost primul președinte al UDMR, deputat în legislatura 1990-1992,[2] ales în județul Covasna pe listele formațiunii pe care a prezidat-o.
A fost membru al Biroului Comitetului Central al UTC (1956-1966), consilier la Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, apoi membru supleant al CC al PCR (1969-1984). Din 1971 a fost vicepreședintele Consiliului Național al Radio-Televiziunii, iar între anii 1969-1990 director fondator al Editurii Kriterion din București.[2] În urma revoluției din 1989, în 22 decembrie 1989 a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale.
A fost un susținător al autonomiei regionale, în acord cu cerințele UE.[2]
„De scris a scris ca vechii ardeleni: fără înflorituri, sobru, exact, clar, inteligibil. Ca scriitor a fost continuator al memorialiștilor transilvăneni, în rând cu Apor Péter și Mikes Kelemen. La o primă lectură, frazele sale pot părea seci, dar sunt doar ferme. După mai mulți ani, am recitit memorialistica sa, și în timp ce metaforele frumoase și colorate ale altora s-au dovedit repede alterabile, scrierile sale parcă cresc în consistență, parcă este tot mai valabil și ceea ce a așternut pe hârtie despre dilemele politicii cotidiene. Își critică, dar nu-și insultă adversarii, încearcă să-și înțeleagă inclusiv dușmanii.”—Din discursul comemorativ rostit de Béla Markó la înmormântarea lui Géza Domokos
Distincții
modificare- Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a III-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[3]
- Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (21 august 1979) „pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul celei de-a 35-a aniversări a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”[4]
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[5]
- Ordinul Steaua României în grad de Ofițer (2004)[2]
Note
modificare- ^ ro Membrii CC al PCR
- ^ a b c d Domokos Géza a încetat din viață[nefuncțională] covasnamedia.ro, accesat 2008-06-29
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 157 din 4 mai 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 96, Partea I, vineri 6 august 1971, p. 635.
- ^ Decretul prezidențial nr. 262 din 21 august 1979 privind conferirea de distincții ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XV, nr. 75, Partea I, luni 27 august 1979, p. 3.
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, d) 9.