Galaktion Alpaidze

Galaktion Alpaidze
Date personale
Născut	25 octombrie/7 noiembrie 1916 Imperiul Rus
Decedat	2 mai 2006 (89 de ani) Moscova, Rusia
Înmormântat	cimitirul Troekurovskoe[*]​
Cetățenie	Imperiul Rus  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Etnie	Georgieni
Ocupație	ofițer
Studii	Voennaia akademia RVSN imeni Petra Velikogo[*][[Voennaia akademia RVSN imeni Petra Velikogo (military academy)|​]] Tbilisskoe vîsșee artilleriiskoe komandnoe ucilișce[*][[Tbilisskoe vîsșee artilleriiskoe komandnoe ucilișce (soviet military training institution)|​]]
Activitate
Ramura	artilerie[*]​
Gradul	general-locotenent (din 25 octombrie 1967) locotenent major maior podpolkovnik[*][[podpolkovnik (military rank in Slavophone countries)|​]]
Bătălii / Războaie	Frontul de Est
Decorații și distincții
Decorații	Premiul de stat al URSS Ordinul Lenin (28 aprilie 1945) Medalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]​ Ordinul Steagul Roșu (2 noiembrie 1943) Ordinul Steaua Roșie (2 aprilie 1942) Erou al Uniunii Sovietice (28 aprilie 1945) Ordinul Războiului Patriotic cl. I[*]​ orden Aleksandra Nevskogo[*][[orden Aleksandra Nevskogo (award of the USSR)|​]] (24 iulie 1944) Ordinul Steagul Roșu al Muncii Medalia jubiliară „60 de ani de la victoria în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]​ Medalia jubiliară „50 de ani de la victoria în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]​ Medalia Veteran al forțelor armate ale URSS[*]​ Medalie jubiliară „850 de ani de la fondarea Moscovei”[*]​ Medalia „Pentru cucerirea Budapestei”[*]​ Ordinul Tudor Vladimirescu[*]​ Medalia „Pentru Apărarea Moscovei”[*]​ Medalia pentru Merit în Luptă[*]​ (20 iunie 1949) iubileinaia medal «Sorok let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*][[iubileinaia medal «Sorok let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] Medalia lui Jukov[*]​ Ordinul Războiul pentru Apărarea Patriei[*]​ medal «V oznamenovanie 100-letia so dnea rojdenia Vladimira Ilicea Lenina»[*][[medal «V oznamenovanie 100-letia so dnea rojdenia Vladimira Ilicea Lenina» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] iubileinaia medal «Dvadțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*][[iubileinaia medal «Dvadțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] iubileinaia medal «Tridțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*][[iubileinaia medal «Tridțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] iubileinaia medal «30 let Sovetskoi Armii i Flota»[*][[iubileinaia medal «30 let Sovetskoi Armii i Flota» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] iubileinaia medal «40 let Voorujionnîh Sil SSSR»[*][[iubileinaia medal «40 let Voorujionnîh Sil SSSR» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] iubileinaia medal «50 let Voorujionnîh Sil SSSR»[*][[iubileinaia medal «50 let Voorujionnîh Sil SSSR» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] iubileinaia medal «60 let Voorujionnîh Sil SSSR»[*][[iubileinaia medal «60 let Voorujionnîh Sil SSSR» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] iubileinaia medal «70 let Voorujionnîh Sil SSSR»[*][[iubileinaia medal «70 let Voorujionnîh Sil SSSR» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] medal «Za bezuprecinuiu slujbu»[*][[medal «Za bezuprecinuiu slujbu» (award of the USSR)|​]] Steaua de Aur[*]​ (28 aprilie 1945) Ordinul Steagul Roșu (31 decembrie 1944) Ordinul Războiului Patriotic cl. I[*]​ (6 aprilie 1985)

Galaktion Eliseevici Alpaidze (în georgiană გალაქტიონ ალფაიძე, în rusă Галактио́н Елисе́евич Алпаи́дзе; n. 25 octombrie/7 noiembrie 1916, Imperiul Rus – d. 2 mai 2006, Moscova, Rusia) a fost un general-locotenent sovietic, Erou al Uniunii Sovietice, comandant al poligonului de testare a rachetelor de la Plesetsk în perioada 1963-1975 și laureat al Premiului de stat al URSS (1977).

Biografie

Tinerețea

Alpaidze s-a născut la 7 noiembrie 1916 într-o familie de țărani georgieni și a crescut în localitatea Kursebi din Georgia (care era atunci o parte componentă a Imperiului Rus). După încheierea celor șapte ani de școală elementară, a urmat studii la Liceul Industrial din Kutaisi, unde s-a specializat în tehnologia termică și energetică. A absolvit studiile secundare în 1937, după care a lucrat timp de doi ani ca electrician la o centrală hidroelectrică înainte de a se înrola în Armata Roșie în 1938. În 1940 Alpaidze a absolvit cursurile Școlii de Artilerie din Tbilisi.

Marele Război pentru Apărarea Patriei

La izbucnirea războiului în iunie 1941, Alpaidze avea gradul de maior și era deja comandant adjunct al unui batalion de artilerie al Regimentului 36 Artilerie din cadrul Armatei 43 Sovietică. A participat la Bătălia de la Moscova (octombrie 1941 - ianuarie 1942) și apoi la operațiunile militare defensive din preajma râului Desna din august până în octombrie 1943. În acea perioadă a devenit membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În septembrie 1943 Alpaidze a preluat comanda Regimentului 36 Artilerie, care făcea parte atunci din Armata 7 Gardă. Regimentul său a traversat Niprul și, în perioada 1-8 octombrie 1943, a respins zeci de atacuri la capul de pod al râului, distrugând numeroase tancuri, tunuri, vehicule blindate și transportoare de trupe germane, plus un batalion de infanterie. Ulterior regimentul său a luat parte la Bătălia din România și Ofensiva de la Viena. În martie 1945 maiorul Alpaidze s-a remarcat din nou în timpul ultimei ofensive germane, Ofensiva de la Lacul Balaton, atunci când Regimentul 972 Artilerie, la comanda căruia fusese recent numit, a distrus numeroase tancuri germane și aproximativ 30 de poziții de tragere, trăgând simultan asupra a șase baterii de artilerie inamice. La 11 martie, într-o singură zi, a fost rănit de trei ori, dar a continuat totuși să coordoneze și să controleze focul unităților sale. Pentru curaj și eroism în luptă, Alpaidze a primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice, precum și Ordinul Lenin la 28 aprilie 1945.

Războiul Rece

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Galaktion Eliseevici Alpaidze a continuat să servească în Grupul Sudic al Forțelor Sovietice. A absolvit apoi cursurile Academiei Militare „Dzerjinski”, fiind avansat la gradul de colonel și numit comandant al unei divizii de artilerie de infanterie încartiruită la Stalingrad. În anii 1953–1955 Alpaidze a fost comandant al poligonului de antrenament al artileriei antiaeriene din Districtul Militar Caucazul de Nord. În anul 1957 a absolvit cursurile Academiei de Stat Major „Voroșilov” și a fost înaintat la gradul de general-maior. În anii 1957–1959 a fost comandant al Diviziei 4 Artilerie. În 1959, datorită cunoștințelor sale despre tehnologia termică, a fost numit comandant adjunct al poligonului de testare a rachetelor de la Kapustin Iar, viitor cosmodrom. La sfârșitul anului 1962, în timpul Crizei Cubaneze, a condus o expediție pentru alegerea unui nou teren pentru testarea tehnologiei rachetelor în scopuri militare. În calitate de șef și organizator al centrului de testare a rachetelor de cercetare cosmică și a armamentului spațial, Alpaidze a fost responsabil pentru dezvoltarea sistemelor de rachete balistice și antibalistice. El a coordonat construirea și extinderea Cosmodromului Plesetsk, contribuind la transformarea sa în cel mai mare teren de testare a rachetelor sovietice și cel mai activ centru spațial din lume. Instalațiile de lansare din acea zonă urmau să fie primele care urmau să execute atacuri preventive sau să reacționeze la atacuri în cazul izbucnirii bruște a unui război nuclear și se aflau, prin urmare, într-o stare de alertă constantă. Alpaidze trebuia să fie întotdeauna pregătit să primească ordine directe pentru o astfel de acțiune. Rachetele, care nu erau armate permanent cu focoase nucleare, aveau ca ținte principale orașe americane precum Washington, D.C., New York, Los Angeles și Chicago. În perioada 1963-1975 generalul-locotenent Alpaidze a supravegheat personal aproximativ 700 de lansări de rachete și nave spațiale în calitate de șef al Centrului de Stat pentru Cercetare Științifică până la trecerea sa în rezervă în 1975.

Activitatea sa ulterioară

În perioada 1975-1992 Alpaizde a lucrat ca director adjunct și proiectant șef la Institutul de Inginerie Termică din Moscova. A murit în mai 2006, la vârsta de 89 de ani, și a fost înmormântat în cimitirul Troekurovskoe din Moscova.

Decorații și premii

• Erou al Uniunii Sovietice (28 aprilie 1945, medalia nr. 5434)
• Premiul de Stat al URSS (1977)
• Ordinul Lenin (28 aprilie 1945)
• două ordine Steagul Roșu (1943 și 1944)
• Ordinul Steagul Roșu al Muncii (1971)
• Ordinul Aleksandr Nevski (1944)
• Ordinul Războiului Patriotic clasa I (1985)
• patru ordine Steaua Roșie (1942, 1956, 1961 și 1975)
• medalii de campanie și aniversare, ordine și decorații străine

Cinstirea memoriei

11824 Alpaidze, un asteroid de pe centura principală, descoperit de astronomul sovietic Liudmila Cernîh în 1982, a fost numit după gen.-lt. Galaktion Alpaidze.