Deschide meniul principal

Ghințură galbenă

specie de plante
(Redirecționat de la Gentiana lutea)

Ghințura galbenă (Gentiana lutea) este o plantă cu flori din familia Gentianaceae.

Gentiana lutea
Gentiana lutea 2.jpg
Clasificare științifică
Regn: Plantae
(neclasificat): Angiospermae
(neclasificat): Eudicotidae
(neclasificat): Asteridae
Ordin: Gentianales
Familie: Gentianaceae
Gen: Gentiana
Specie: G. lutea
Nume binomial
Gentiana lutea
L.

DescriereModificare

 
Morfologia

Ghințura galbenă este o plantă robustă. Tulpina poate avea și un metru înălțime.

Florile sunt mari și de culoare galbenă. Ele stau în buchete dese la subsuoara perechilor de frunze ca niște coșulețe aflate în partea superioară a tulpinii. Corola are tubul scurt și 5-6 diviziuni lungi. Ghințura galbenă înflorește în lunile iulie-august.

Frunzele verzi-albăstrui sunt mari, eliptice, late, așezate în perechi. Ele au 5-7 nervuri puternice.

UtilizareModificare

Este o plantă medicinală: rădăcina sa lungă și foarte groasă este utilizată în farmacie, datorită proprietăților sale digestive și tonice. Ghințura galbenă recoltată în toamna anului III de viața este folosită ca plantă medicinală sau la producerea unui rachiu amar folosit ca aperitiv. Se recoltează cu plugul fără cormană, rădăcinile se decoltează cu secerea.

Ghințura galbenă se recomandă la gastrita hipoacidă, tulburările dispeptice. Stimulează intens secrețiile salivare și gastrice; este antihelmintică; colerectic-colagogă, antimalarică, antipiretică.

RăspândireModificare

În România, ghințura galbenă crește în munții Carpați pe grohotișuri și pe coastele însorite ierboase, uneori și în zonele de pădure, în flora spontană. Planta este declarată monument al naturii.

CultivareModificare

Are condiții optime de cultivare la altitudinea de 400–800 m în județele Neamț, Prahova, Brașov, dar poate fi cultivată și în alte zone subcarpatice. Însămânțarea se face cu semănătoarea în pragul iernii.

Vezi șiModificare

BibliografieModificare

  • Florentin Craciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 138-9

Legături externeModificare