George Arion
Date personale
Născut (77 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Tecuci, Tecuci, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
dramaturg
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

George Arion (n. , Tecuci, Tecuci, România) este un autor de romane mystery & thriller român, poet, prozator, eseist, libretist, scenarist și publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.[2]

În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România. Președinte al Fundației "Premiile Flacăra", președinte al Romanian Crime Writers Club. A fost caracterizat în momentul publicării primului său roman polițist, Atac în bibliotecă, drept „un Raymond Chandler român” de către criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, el însuși autor de paraliteratură. Ziaristul și caricaturistul Octavian Andronic l-a numit „un San Antonio dâmbovițean”.

Referințe critice modificare

  • "Cu George Arion începem să avem și noi un roman polițist autohton." - Ov. S. Crohmălniceanu, România Literară, 1984
  • "Supunându-se locurilor comune ale genului, George Arion iese din canoanele romanului polițist prin savoarea limbajului și continua tentație a ironiei." - Mihai Coman, SLAST, nr. 21, 1986
  • "Nu cred să existe în literatura noastră actuală vreun personaj care să-l întreacă în popularitate pe Andrei Mladin[3]. Construit parcă în joacă, acest suav lungan a reușit...să cucerească inimile celor mai diverse categorii de cititori (și, mai ales, cititoare) ajungându-se chiar la adevărate scandaluri între copii și părinți, frate și soră, soț și soție, iubit și iubită în vederea dreptului de a lectura mai întâi decât celălalt (cealaltă, ceilalți), cartea." - Tudorel Urian, Viața Studențească 28 ianuarie 1987
  • "Romanele polițiste ale lui Arion se remarcă prin scriitura alertă, prin umor și prin limbajul pitoresc al personajelor." - Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, "Dicționarul Scriitorilor Români", 1995
  • "George Arion este un virtuoz al epicului de sursă polițistă." - Dumitru Micu, "Istoria literaturii române de la creația populară la post-modernism", 2000

Romane de tip mystery & thriller modificare

  • Atac în bibliotecă, 1983 - Editura Eminescu. Ecranizat în 1993.
  • Profesionistul. Țintă în mișcare, 1985 - Editura Eminescu
  • Trucaj, 1986 - Editura "Albatros"
  • Pe ce picior dansaṭi?,1990 - Editura Eminescu
  • Crimele din Barintown, 1995 - Editura Flacăra
  • În 1996 publică integrala Andrei Mladin intitulată Detectiv fără voie la Editura All; reeditare în 2008 la Crime Scene Publishing.
  • Nesfârṣita zi de ieri, 1997 - Editura Flacăra; reeditare sub titlul "Șah la rege" în 2008 la Editura "Tritonic"
  • Cameleonul, 2001 - Editura "Fundației Pro"; reeditare în 2009 la "Crime Scene Publishing"
  • Anchetele unui detectiv singur, 2003 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
  • Spioni în arșiță, 2003 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
  • Necuratul din Colga, 2004 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
  • Crime sofisticate, 2009 - Editura "Crime Scene Publishing"
  • Fortăreața nebunilor, 2011 - Editura "Crime Scene Publishing"
  • Attack in the Library (traducerea în engleză a romanului Atac în bibliotecă), 2011 - Editura "Profusion Crime", London
  • Sufocare, 2012 - Editura "Crime Scene Publishing"
  • Cible royale (traducerea in franceză a romanului Nesfârṣita zi de ieri), 2014 - Editura Genèse Edition, Paris-Bruxelles.[4]
  • Insula cărților, 2014 - Editura „Crime Scene Press”
  • Qui veut la peau d'Andreï Mladin ? (traducerea în franceză a romanului Atac în bibliotecă), 2015 - Editura Genèse Edition, Paris-Bruxelles.[5]
  • Însoțitorul lui Iisus, 2016 - Editura „Crime Scene Press”
  • Maestrul fricii, 2017 - Editura „Crime Scene Press”
  • La Vodka du Diable (traducerea în franceză a romanului Profesionistul. Țintă în mișcare), 2017 - Editura Genèse Edition, Paris-Bruxelles[6]
  • Убиство во библиотеката [Ubistvo vo bibliotekata] (traducerea în macedoneană a romanului Atac în bibliotecă), 2017 - Editura Antolog[7]
  • Trimisul special, 2018 - Editura „Crime Scene Press”
  • Umbrele din Ada Kaleh, 2019 - Editura „Crime Scene Press”
  • Mâna care închide ochii, 2020 - Editura „Crime Scene Press”

Poezie modificare

  • Copiii lăsați singuri, 1979 - Editura "Scrisul Românesc"
  • Amintiri din cetatea nimănui, 1980 - Editura "Cartea Românească"
  • Traversarea, 1997 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
  • Uite cine nu vorbește (Versuri pentru copii), 1997 - Editura "Flacăra"

Critică literară modificare

  • Alexandru Philippide sau Drama unicității, 1981 - Editura Eminescu
  • Din 2006 susține o rubrică de prezentare a cărților polițiste în ediția de duminică a "Jurnalului Național"

Publicistică modificare

  • Interviuri, 1979 - Editura Eminescu
  • Interviuri II, 1982 - Editura Eminescu
  • Dialogul continuă", 1988 - Editura "Albatros"
  • Viața sub un președinte de regat, 1997 - Editura Flacăra
  • O istorie a societății românești contemporane în interviuri(1975-1999), 1999 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"; reeditare în 2005
  • Liniște! Corupții lucrează pentru noi, 2003 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
  • Cele mai frumoase 100 de interviuri, 2011 - Editura Flacăra

Scenarii de filme modificare

Televiziune modificare

Teatru și operă modificare

  • Autograf - monolog dramatic, 150 de spectacole la Teatrul Național București
  • Scena crimei sau Caruselul ucigașilor[8] - tragicomedie polițistă difuzată la Radio România Actualități în 2008; montată pentru prima oară la Teatrul "Tudor Vianu" din Giurgiu
  • Libretul operei În labirint - muzica Liana Alexandra; montată la Opera din Timișoara în 1987
  • Amintiri din livada cu meri - tragicomedie polițistă, difuzată la Radio România Actualități în 2011
  • Misterul unei nopți cu viscol - revista Familia, nr. 11-12, 2012
  • Autograf (2022) - 10 piese de teatru

Vers și muzică modificare

Premii modificare

  • De trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor (1985, 1995, 1999)
  • Prix du Public 2016 la Târgu de carte dedicat literaturii din Balcani de la Paris

Vezi și modificare

Referințe modificare

  1. ^ a b George Arion, International Music Score Library Project, accesat în  
  2. ^ http://www.evz.ro/interviuri-cu-scriitori-george-arion-romanul-politist-este-un-ambasador-excelent-pentru-celelalte-genuri-literare.htmlhttp://revistaflacara.ro/george-arion-„hei-suntem-si-noi-pe-planeta/ http://semnebune.ro/2012/cartea-intre-semne-si-oameni/#axzz3Gqd5smod http://www.pensionarul.info/index.php/2012-01-17-15-45-33/item/84-din-scris-nu-iesi-la-pensie-niciodata Arhivat în , la Wayback Machine. http://www.romanialibera.ro/cultura/carte/george-arion--”o-profesoara-poloneza-%E2%80%A8a-invatat-limba-romana-pentru-a-mi-citi-cartile”-194973 Arhivat în , la Wayback Machine.
  3. ^ „George Arion: „Andrei Mladin este cel mai răsfățat erou din literatura română"/ de Stelian Țurlea”. ZF.ro. 
  4. ^ „Cible Royale” (în franceză). Genèse Édition. Accesat în . 
  5. ^ „Qui veut la peau d'Andreï Mladin” (în franceză). Genèse Édition. Accesat în . 
  6. ^ „La vodka du diable” (în franceză). Genèse Édition. Accesat în . 
  7. ^ „Убиство во библиотеката” (în macedoneană). kupikniga.mk. Accesat în . [nefuncționalăarhivă]
  8. ^ „Teatrul Național Radiofonic”. tnr.srr.ro.