Gheorghe Ionescu-Sinaia
| Gheorghe Ionescu-Sinaia | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  |
| Decedat | 1969 (80 de ani) |
| Ocupație | militar |
| Activitate | |
| Gradul | general |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Mondial |
Modifică date / text  | |
Gheorghe Ionescu-Sinaia (n. 18 aprilie 1888, loc. Breaza, jud. Prahova; d. 1969, Sinaia) a fost un general român.
Biografie
modificareDupă absolvirea liceului „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești a urmat, între 1908 - 1910, cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Infanterie din București fiind avansat la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1910.
A participat la luptele desfășurate pentru întregirea neamului românesc. După participarea la luptele de la Mărășești, ofițerul a fost avansat, la 1 septembrie 1917, la gradul de maior și promovat în funcția de comandant de batalion infanterie.
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum și-a condus compania din Regimentul de Vânători de Munte în Bătălia de la Oituz, din 1917.
- „Pentru vitejia și avântul cu care a atacat în ziua de 30 iulie 1917 pe inamic, capturându-i prizonieri, iar pe 8 august, atacând cota 730, a ocupat-o, aruncând pe dușman din tranșee, silindu-l a se retrage în fugă spre Coșna.”
- Înalt Decret no. 1191 din 16 octombrie 1917 1919[2]:p. 104
Grade obținute
modificare- 1927 - Locotenent-Colonel,
- 1934 - Colonel,
- 1939 - General de brigadă,
Generalul Gheorghe Ionescu-Sinaia a îndeplinit cele mai importante funcții de conducere în perioada celui de-al doilea război mondial.
La 1 ianuarie 1941 a fost numit la comanda Brigăzii 2 Mixte Gardă. După mai bine de un an, cât timp s-a aflat la comanda acestei brigăzi, generalul Ionescu a fost avansat la gradul de general de divizie, în primăvara anului 1942, iar la 23 aprilie 1942 a fost promovat în funcția de comandant al Diviziei 13 Infanterie din Ploiești cu care a luat parte la luptele grele din toamna anului 1942, de la Cotul Donului și din sud-vestul Stalingradului. Mărturie a spiritului de jertfă dovedită, divizia a pierdut pe câmpul de luptă 209 ofițeri, 41 subofițeri și 6.614 gradați și soldați. A fost înaintat la gradul de general de divizie la 25 octombrie 1942.[3]
Înapoiat de pe front, generalul de divizie Gheorghe Ionescu-Sinaia a fost numit în funcția de comandant al Etapelor de Est. În această calitate l-a înlocuit pe generalul Mircea Dumitru (și el fost comandant al Diviziei 13 Infanterie) și a avut ca principală sarcină menținerea ordinii în zona de operații ale armatelor române.
Generalul Ionescu-Sinaia a fost decorat cu Ordinul „Steaua României” cu spade în gradul de Comandor cu panglică de „Virtute Militară”, prin Înaltul Decret Regal nr. 2.515 din 13 septembrie 1943.[4] Acest ordin i-a fost preschimbat de regele Mihai I al României în Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de Mare Ofițer, cu panglică de „Virtute Militară”.[4]
Înlocuindu-l pe generalul Mihai Stănescu, în perioada 20 martie - 15 august 1945, generalul Gheorghe Ionescu-Sinaia a fost numit comandantul Corpului Grănicerilor, după care, la 15 august 1945, a fost numit la comanda Corpului 2 Teritorial. A fost înaintat la gradul de gradul de general de corp de armată la 16 aprilie 1947, cu vechimea de la 23 august 1946.[3]
Generalul de corp de armată Gheorghe Ionescu-Sinaia a fost trecut în cadrul disponibil la 9 august 1946, în baza legii nr. 433 din 1946, și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă la 9 august 1947.[5]
A încetat din viață în locuința sa din Sinaia în anul 1969, la vârsta de 81 de ani
Decorații
modificare
Ordinul „Steaua României” cu spade în gradul de Comandor cu panglică de „Virtute Militară” (13 septembrie 1943).[4] Acest ordin i-a fost preschimbat de regele Mihai I al României în Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de Mare Ofițer, cu panglică de „Virtute Militară”.[4]
Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 16 octombrie 1917[2]:p. 104
Ordinul „23 August” clasa a III-a[6]
_-_Tallinn_Museum_of_Orders.jpg){kind=small}
Note
modificare- ^ Gheorghe Ionescu-Sinaia
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
- ^ a b Decretul Regal nr. 724 din 16 aprilie 1947 referitor la ofițeri înaintați în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 92 din 24 aprilie 1947, partea I-a, p. 3.194.
- ^ a b c d Decretul regal nr. 2.180 din 15 noiembrie 1944 pentru preschimbări de ordine, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 267 din 17 noiembrie 1944, partea I-a, p. 7.460.
- ^ Decretul Regal nr. 1.652 din 7 august 1947 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7.499.
- ^ Decretul nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, în „Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne”, nr. 18 din 9 decembrie 1964.
