Gheorghe Oprea (om politic)
Gheorghe Oprea | |
Gheorghe Oprea în 1974 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] ![]() Băicoi, România[1] ![]() |
Decedat | 1998 (70 de ani)[1] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | politician ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Instructor la Secția Industrie Grea a CC al PMR | |
Controlor la Secția Ministerului Forțelor Armate | |
Adjunct al Ministrului Transportului | |
Membru supleant al CC al PCR | |
Membru al CC al PCR | |
Vicepreședinte al Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale | |
Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri | |
Membru în Comitetul Politic Executiv al CC al PCR | |
În funcție 1974 – 1989 | |
Prim-viceprim ministru al guvernului | |
În funcție aprilie 1978 – decembrie 1989 | |
Premii | Ordinul Tudor Vladimirescu clasa a V-a[*] () Ordinul Muncii clasa I[*] () |
Partid politic | Partidul Muncitoresc Român Partidul Comunist din România |
Alma mater | Facultatea de Mecanică, la Institutul Politehnic din București |
Profesie | inginer mecanic |
Modifică date / text ![]() |
Gheorghe Oprea (n. , Băicoi, Prahova, România – d. 1998) a fost un om politic comunist român.
Biografie
modificareLa terminarea studiilor școlare, în 1942, Georghe Oprea s-a angajat la Uzinele „Mărginanca” din Plopeni, unde a lucrat ca laborant și controlor tehnic. După 23 august 1944 s-a în scris în sindicat, fiind ales în comitetul de întreprindere. Apropierea de sindicat a însemnat și legături cu Partidul Comunist, devenind în scurt timp membru al acestuia și component al celulei de bază de la Uzinele „Mărginanca”. Deoarece a fost remarcat de conducerea unității pentru calitățile sale intelectuale, a fost trimis să urmeze cursurile Facultății de Mecanică, la Institutul Politehnic din București. În primii ani de studiu s-a evidențiat pentru seriozitatea sa, profesorii considerându-l unul dintre cei mai buni studenți la învățătură. Nu a lăsat deoparte nici activitatea de partid, fiind ales în biroul organizației de bază. La cererea Partidului Muncitoresc, a întrerupt în 1951 cursurile la zi și a fost promovat instructor la Secția Industrie Grea a CC al PMR. A stat câteva luni în această funcție, iar în același an a fost trimis la Comitetul Controlului de Stat, în funcția de controlor la Secția Ministerul Forțelor Armate. Aici a primit gradul de căpitan, cu toate că nu satisfăcuse stagiul militar.
În 1961 a fost promovat, prin mutarea la Ministerul Metalurgiei și Construcției de Mașini, în funcția de director general adjunct al Direcției generale de autocamioane, tractoare și mecanică fină. A stat un an în acest post, iar în 1962 a fost promovat adjunct al ministrului.
Ascensiunea pe linie ministerială a însemnat și o bună activitate în cadrul partidului. Din 1957 fusese membru în comitetele de partid în toate ministerele în care lucrase. La Congresul a IX-lea al PCR, din iulie 1965, a fost desemnat membru supleant al Comitetului Central. La următorul Congres, din august 1969, a fost răsplătit pentru fidelitatea sa cu funcția de membru plin al CC-ului.
Din 1970, Gheorghe Oprea a fost mutat în aparatul central al Partidului, în funcția de consilier al CC al PCR. Aici a avut o ascensiune rapidă, fiind numit vicepreședinte al Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale. În martie 1974, Oprea a fost numit vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. Promovarea în guvern a fost urmată de o avansare pe linie de partid, fiind ales în Comitetul Politic Executiv al CC al PCR la Congresul al XI-lea, din noiembrie 1974. A deținut această funcție până în decembrie 1989. Gheorghe Oprea a fost membru în Marea Adunare Națională (1975 - 1989). În perioada aprilie 1978 - decembrie 1989 Gheorghe Oprea a fost prim-viceprim ministru al guvernului.[2] La cǎderea guvernului comunist, Gheorghe Oprea se afla în vizită oficială în Turcia dar a decis să revină în România, unde a fost arestat și judecat pentru activitatea sa în cadrul Partidului Comunist Român.[2]
Distincții
modificare- Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[3]
- Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a V-a (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Partidului Comunist din România, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[4]
- Ordinul „23 August” clasa a II-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[5]
- Medalia comemorativă „A 40-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă” (20 august 1984) „pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”[6]
Note
modificare- ^ a b c Consiliul Național pentru Studiera Arhivelor Securității. Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar (PDF)
- ^ a b Gheorghe Oprea a refuzat azilul politic de dragul lui Ceaușescu, 2 februarie 2011, Ilarion Tiu, Jurnalul Național
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 134.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 339 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 159.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 157 din 4 mai 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 96, Partea I, vineri 6 august 1971, p. 633.
- ^ Decretul prezidențial nr. 166 din 20 august 1984 privind conferirea medaliei comemorative „A 40-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XX, nr. 67, Partea I, miercuri 22 august 1984, p. 2.
Legături externe
modificare- Biografia în Consiliul Național pentru Studiera Arhivelor Securității. Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar, Editura Enciclopedică București, 2004, p. 442