Gheorghe Râșcanu

boier și filantropist moldovean
Gheorghe Râșcanu
Ghe. Rîscanu-Derojinski.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Călărași, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat1879 (39 de ani) Modificați la Wikidata
Râșcani, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiefilantrop[*]
politician
ofițer Modificați la Wikidata

Gheorghe (Egor) Râșcanu-Derojinski (Rîșcanu sau Rășcanu)[1][2] (n. 11 iunie 1839, satul Tuzora, ținutul Orhei – d. 1879) a fost un mare filantrop moldovean în amintirea căruia au fost numite orașul și raionul Rîșcani din Republica Moldova. Datorită activității sale filantropice, Egor Râșcanu-Derojinski a fost supranumit, în mod admirativ si cu respect, „boierul Râșcanu”.

FamiliaModificare

Mama lui Gheorghe (Egor) Râșcanu-Derojinski a fost Smaranda Râșcanu care aparținea unor neamuri vechi de boieri si domnitori moldoveni, fiind fata spătarului Matei Râșcanu și a Casandrei Sturdza. Istoricul și genealogistul Gheorghe Ghibănescu a consacrat familiei Râșcanu unul din volumele seriei sale „Surete și Izvoade” care conține și arborele genealogic al familiei[3] completat ulterior de istoricul Gheorghe G. Bezviconi iar apoi actualizat de arhitectul Dan Râșcanu. Tatăl lui Egor Râșcanu-Derojinski a fost colonelul armatei țariste Leopold Derojinski. Deoarece tatăl a decedat timpuriu iar fratele mamei, spătarul Iordache (Gheorghe, Egor) Râșcanu, nu avea urmași, a fost înfiat de acesta.

Egor Râșcanu-Derojinski s-a casatorit cu Ecaterina, fata boierului Alexandru Russo, cu care a avut 6 copii.

Viața și activitateaModificare

După terminarea studiilor în 1857 la școala de subofițeri gardieni, Egor Râșcanu-Derojinski face carieră militară pentru o perioadă scurtă unde obține gradul de maior. După retragerea din serviciul militar din motive legate de sănătate, la 6 februarie 1863, el este ales ca deputat în adunarea nobilimii basarabene, reprezentând județul Iași. La 12 februarie 1864 este numit funcționar de stat de rang inferior (cinovnic cu misiuni speciale) al guvernatorului Basarabiei, generalul-maior Platon A. Antonovici (1 august 1863 – 30 noiembrie 1867), iar la 22 septembrie Egor Rîșcanu-Derojinski devine ispravnic al județului Chișinău. Între 1870 și 1874 a fost mebru în conducerea zemstvei guberniale a Basarabiei, unde conduce activitatea secției Protecție Socială. Vârful carierei l-a atins în anul 1872 când a fost ales mareșal (conducător) al nobilimii basarabene.

Realizând o carieră militar-administrativă de succes, boierul Egor Râșcanu-Derojinski contribuie esențial la dezvoltarea economică a moșiilor sale. O bună parte din ele erau concentrate în județul Iași fiind primite în dar de la unchiul său, de pe mamă, spătarul Iordache (Egor) Râșcanu care l-a înfiat. Egor Râșcanu-Derojinski a mai moștenit și de la părinții săi nativi sau de la soția sa Ecaterina Russo, fiica moșierului Alexandru Russo, diverse alte moșii. Către mijlocul secolului al XIX-lea Egor Râșcanu-Derojinski dispunea de următoarele moșii: Copăceanca, Ignățeni, Ivanușca, (pe teritoriul cărora se aflau satele Nihoreni, Răcăria și localitatea Rîșcani), constituind 10.083 desetine de pământ, estimate la prețul de 600.000 ruble; Boroșenii Noi cu 1.260 desetine și Horodiște cu 2.800 desetine de pământ.

În 1856, pe moșia sa, pe malul stâng al râului Copăceanca, Egor Râșcanu-Derojinski ctitorește o biserică din lemn. Mai apoi, în 1858, construiește din piatră biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Tot grație boierului Râșcanu, după cum menționează editorialul „Sbornic Besarabscogo zemstva” este construită o stație poștală. În anul 1866 boierul Râșcanu a apelat la oficialitățile ruse pentru a înființa stația poștală care doi ani mai târziu, la 15 mai 1868, a fost dată in folosință. Prin susținerea sa financiară au mai fost construite în octombrie 1869 o școală publică pentru băieți, în anul 1871 un spital cu 2 odăi și 20 de paturi iar în 1874 a fost deschisă și o școală duminicală de meserii.

În anii ’70 ai secolului XIX boierul Râșcanu a construit în Chișinău casa familiei. Conacul urban a fost construit după proiectul arhitectului ruso-elvețian Alexandru Bernardazzi care a fost ahitectul orașului Chișinău între 1856 și 1878. Monument istoric de valoare națională este una dintre cele mai frumoase clădiri ale Chișinăului vechi dar zace de câțiva ani în ruine.

În anul 1873 Egor Râșcanu-Derojinski a fost unul din intemeietorii Băncii Basarabene Tavricescovo în a cărei conducere a lucrat până în 1874 când s-a îmbolnăvit și nu a mai candidat la post. A decedat în 1879 și a fost înmormântat în biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” ctitorită de el in localitatea care urma să-i poarte numele, orașul Rîșcani.

NoteModificare

  1. ^ Varianta cu „â” apare la o majoritate a membrilor familiei și este preferată de istoricul Gheorghe Ghibănescu. Varianta cu „î” apare mai ales în Republica Moldova la numele propriu Rîșcani, oraș, raion sau la sectorul orașului Chișinău, precum și la nume de familie. În România în vremea dictaturii comuniste, printr-o hotărâre din 1953, membrii familiei au fost obligați să renunțe la „â” in favoarea lui „î” sau „ă”
  2. ^ Hotărîre pentru aprobarea noilor norme ortografice ale limbii romîne, București, 16 septembrie 1953, in: Mic Dicționar Ortografic, pp.3.
  3. ^ Arborele genealogic al familiei Râșcanu

BibliografieModificare