Glutonul[2][3][4] (Gulo gulo), numit și jderul flămânzilă,[4][5] jderul mâncăcios,[6][7] mâncăciosul,[3][8][5][4] este un mamifer nordic, cu blană foarte prețioasă, de culoare brună-deschisă. Uneori comparat cu un urs, glutonul este un animal puternic care trăiește solitar în emisfera nordică și preferă locurile izolate, cum ar fi taigaua și tundra. Face parte din familia Mustelidae, având caracteristici similare cu cele ale dihorului, nevăstuicii și jderului.

Gluton
Gulo gulo 2.jpg
Stare de conservare
Status iucn3.1 LC ro.svg
Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Mustelidae
Subfamilie: Mustelinae
Gen: Gulo
Pallas, 1780
Specie: G. gulo
Nume binomial
Gulo gulo
(Linnaeus, 1758)
Subspecii

G. g. luscus
G. g. gulo

Gulo gulo distribution.svg
Areal

Glutonii au 38 de dinți și gheare lungi și ascuțite. Sunt animale carnivore, care se hrănesc cu rozătoare moarte sau vii (iepuri sau veverițe) sau cu animale mari pe care le vânează cu ajutorul ghearelor.

Glutonii variază ca dimensiune și cântăresc între 15 și 18 kg. Masculii sunt mai mari și cântăresc mai mult decât femelele. Forma corpului lor seamănă foarte mult cu cea a unui urs, dar comportamentul este asemănător cu cel al dihorului european. Glutonii au picioare scurte și urechi mici, rotunde.

Aceștia nu se împerechează numai cu un singur partener. Se maturizează sexual după doi sau trei ani. Împerecherea se face în lunile mai-august. Femelele nasc în perioada ianuarie-aprilie, având între unu și șase pui.

Referințe și noteModificare

  1. ^ Abramov, A., Belant, J. & Wozencraft, C. (). Gulo gulo. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2009.2. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Accesat în . 
  2. ^ Dumitru Murariu. Din lumea mamiferelor. Volumul II - Mamifere terestre. Editura Academiei Române, București, 1993
  3. ^ a b Victor Pop. Zoologia vertebratelor. Vol. II. Fasc. 2, Mamiferele. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1962
  4. ^ a b c Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005
  5. ^ a b Constantin Bogoescu, Alexandru Dabija, Emil Sanielevici. Atlas zoologic. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980
  6. ^ Anuța Ionescu-Andrei. Atlas zoologic. Editura Vox. București, 1996
  7. ^ Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Enciclopedie de biologie. București: ALL Educational, 2007
  8. ^ S. P. Naumov. Zoologia vertebratelor. Editura Agro-Silvică de Stat, București 1954

BibliografieModificare

Legături externeModificare