Gorali
| Această pagină (secțiune) necesită o verificare. De verificat: Posibile informații false despre originea românească. Ștergeți eticheta numai după rezolvarea problemelor. |
Goralii (în poloneză Górale (pronunția: gurale), respectiv în germană Goralen, în gorală Górole) sunt o populație pastorală de limbă poloneză (în special un dialect unic în Slovacia numit adesea o limbă) care a fost atestată documentar ca ocupând compact începând din Evul Mediu anumite regiuni montane din sudul și sud-estul Poloniei, Cehia și Slovacia cum ar fi Podhale în munții Beschizi respectiv Tatra în așezări rurale situate la înălțime nu departe de cunoscuta stațiune montană Zakopane cât și în preajma orașelor Zywiec și Nowy Targ. Regiunile în care locuiesc goralii sunt denumite în mod colectiv Țările Goral(în gorală: Góralscýzno). Deși în prezent de religie catolică și protestantă, goralii reprezintă o etnitate distinctă atât din punct de vedere cultural cât și antropologic sau chiar lingvistic.
Dialectul polonez pe care ei îl vorbesc conține un număr de cuvinte arhaice de origine română, între care magura ("măgură"), fluier, cătun, vatră, brânză, merende ("merinde") sau mlioara ("mioară"), zyntica ("jintiță")[necesită citare]
Goralii au avut multe revolte naționale împotriva polilor care au reușit să înființeze state de scurtă durată.[1]
Imigrările în sudul muntos al Poloniei au fost numeroase în evul mediu și sunt atestate documentar încă din sec. XIII, când ducele Cracoviei și Sandomirului, Bolesław, s-a însurat cu Cunigunda, fiica regelui Béla IV al Ungariei. Acesteia, ducele i-a dăruit în 1257 ținutul Sandețului, de la râurile Dunajeț și Poprad, unde potrivit legendei Sf. Cunigunda trăia și o populație pastorală de origine "valahă": [2][3] "Valachorum vel Valacorum natio, rapto vivere asueta, in pecore pascande et ove nutrienda occupata, agmine facto ex Alpibus, quae Ungariam a Poloniae Regno disterminant, in quibus suas excercent pasturas, tenentque crebilia, frequenter in oppidum antiquae Sandecz hostiliter nocte, quo pavidior foret eorum iruptio, insiliebant, et in opidanos praedas, caedesque et spolia, ceteraque nefanda comitebant." [4]
Huțulii au fost deseori puși în legătură cu această populație.
Goralii au o renaștere culturală, oameni care își identifică naționalitatea ca fiind în creștere.
Note
modificare- ^ „Nieznane polskie powstania” (în poloneză). Rzeczpospolita. Accesat în .
- ^ „Skąd pochodzą górale? Inwazja Wołochów zmieniła historię polskich gór”. Nasza Historia (în poloneză). . Accesat în .
W XIII w. na ziemiach polskich zaczęli się pojawiać Wołosi, osadnicy z Bałkanów, którym udało się ujarzmić Karpaty i wprowadzić tu gospodarkę pasterską.
- ^ „Wieś podhalańska i jej gospodarcze przeobrażenia w historii regionu”. uj.edu.pl (în poloneză). Accesat în .
Od XV w., oprócz ludności polskiej, na Podhale zaczęła napływać ludność pochodzenia rumuńskiego – Wołosi. Zajmowali się oni wypasem bydła i owiec.
- ^ în: Długosz, Historiae Poloniae, Ediția Przedziecki, tomul I, Kraków, 1863, pag. 320
Bibliografie
modificare- Elena Daboveanu - Polska gwara górali bukowińskich w Rumunii. Przekład i przygotowanie wersji polskiej: Stanisław Gogolewski, Wrocław, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wydawnictwo Polskiej Akademii Nauk, 1971.
- Count Ludwik de Laveaux the Elder - Górale Bieskidowi zachodniego pasma Karpat. Rys etnograficzny zwyczajów i obyczajów włościan okolic Żywca. Skréśłił L. D., Kraków, 1851.
- Ștefan Meteș, Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII-XX (Cercetări de demografie istorică). Editura științifică, București, 1971. Capitolul II, pag. 25-44, Emigrări ale românilor din Transilvania în Polonia
