Grigore Eliescu

Grigore Eliescu
Date personale
Născut25 ianuarie 1898
București
Decedat26 august 1975
București
OcupațieEntomolog, naturalist, silvicultor
Activitate
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române
Logo of the Romanian Academy of Sciences.jpg Membru al Academiei de Științe din România

Grigore Eliescu (n. 25 ianuarie 1898, București - d. 26 august 1975, București) a fost un entomolog, silvicultor și naturalist român, doctor docent în științe biologice, membru corespondent al Academiei Române din 1948.

StudiiModificare

A absolvit Facultatea de Științe la București și s-a perfecționat la München.

Activitatea didactică și științificăModificare

A fost profesor universitar de entomologie, zoologie și protecția pădurilor la Catedra de botanică și zoologie forestieră a Facultății de silvicultură a Politehnicii București (până în 1953), apoi la Facultatea de silvicultură din Institutul Politehnic Brașov (1953-1958), șef al laboratorului de entomologie din Institutul de biologie Tr. Săvulescu (1959-1973). A condus Secția de ecologie animală la Institutul de Biologie din București. A condus Muzeul Silvic (1922) și Casa Autonomă a Pădurilor Statului (1930–1933). A fost fondator al Laboratorului de Protecția Plantelor (1933) și șef al lui.

Este creatorul școlii entomologice de silvicultură din România. Printre elevii săi se numără Ștefan Negru, Igor Ceianu și Gabriela Disescu, precum și alte cadre didactice și cercetători cu care a colaborat îndeaproape.

Membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice.

Membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935[1].

Membru corespondent al Academiei Române din 1948.

Domenii de cercetareModificare

Contribuții la cercetarea dinamicii populațiilor de insecte și în ecologie și în entomologia forestieră (combaterea dăunătorilor). A făcut cercetări privind protecția pădurilor, în special fenomenul înmulțirii în masă a dăunătorilor și a metodelor de prognoză a acestor înmulțiri. A publicat Determinarea păsărilor răpitoare (1936) și Determinarea păsărilor agățătoare (1938) din România.

DistincțiiModificare

În anul 1968 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.[2]

Lucrări publicateModificare

  • Contribuții la cunoașterea morfologiei, anatomiei și biologiei lui Sophyrus pini L. (1932)
  • Contribuții la cunoașterea morfologică și bionomică a lăcustei Isophya speciosa (1935)
  • Determinarea păsărilor răpitoare (1936)
  • Determinarea păsărilor agățătoare (1938)
  • Elemente statistice relative la protecția pădurilor (1938)
  • Observațiuni privitoare la studiul metodei în protecția pădurilor (1939)
  • Reflecții pe marginea teoriei tipurilor de arborete (1939)
  • Contribuții la combaterea insectelor vătămătoare pădurilor din România (1939)
  • Protecția pădurilor (1940)
  • Dușmanii pădurilor (1946)
  • Asupra uscării în masă a stejarului (1943)
  • Curs de zoologie, entomologie și protecția pădurilor, 1943
  • Coropișnița (1949)
  • Principalele animale vătămătoare pădurilor, recunoașterea și combaterea lor (1949)
  • Principalii gîndaci de scoarță ai molidului și combaterea lor (1949)
  • Determinatorul Ipidelor și Buprestidelor după felul vătămării (în colaborare, 1952)
  • Un atac nou la puieții de cer (în colaborare, 1952)
  • Insectele xilofage ale stejarului și dăunătorii conurilor și semințelor de rășinoase (1953)
  • Stabilirea prognozei și atacurilor a cîtorva insecte (1954)
  • Gândacii de frunză și combaterea lor, 1954

NoteModificare

BibliografieModificare

  • Ioan Iancu. Mică enciclopedie a pădurii. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982
  • Dicționar enciclopedic. Vol. II. Editura enciclopedică, București, 1996
  • Ecaterina Țarălungă. Enciclopedia identității românești. Personalități. Editura Litera, 2011
  • Gheorghe Mohan, Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean, Constantin Pârvu. Istoria biologiei în date. Editura All. 1997

Legături externeModificare