Grigore Sălceanu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Constanța, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
dramaturg Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Grigore Sălceanu (n. , Galați, România – d. , Constanța, România) a fost un poet și dramaturg român, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.

Biografie

modificare

După studiile primare de la Galați a continuat studiile liceale la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, liceul Spiru Haret din Tulcea și Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța.

Din 1922 a urmat Facultatea de Litere și Filozofie la Universitatea din București. În acest timp a frecventat și cenaclul literar condus de criticul Mihail Dragomirescu.

A continuat studiile la Sorbona, unde a urmat cursurile unor profesori ca Daniel Mornet, André Le Breton, Gustave Michaud.

După terminarea studiilor și întoarcerea în țară a fost numit profesor la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, devenind titularul catedrei de limba franceză. Ca profesor, a început să colaboreze la revistele: Analele Dobrogei, Convorbiri literare, Ritmul vremii, Salonul literar, Făt-Frumos și Universul literar.

În 1936 a întemeiat la Constanța un cenaclu literar, pe care l-a condus timp de 20 de ani, îndrumând tinerele talente dobrogene.

Grigore Sălceanu s-a ocupat și de traduceri, traducând din limba franceză în română poemele Omul și marea de Charles Baudelaire, Napoleon II de Victor Hugo și Nevermore de Paul Verlaine.

Grigore Sălceanu a tradus în limba franceză poemul Luceafărul de Mihai Eminescu și poeziile populare Miorița și Meșterul Manole.

Volume de versuri:

  • Flori de mare (1928)
  • Fierbea azi-noapte marea (1933)
  • Basmul Smeilor (poeme feerice) (1934)
  • Feerie (1936)
  • Nopți pontice (1937)
  • Fata de împărat (1941)
  • Poemul creațiunii (1942)

Dramaturgie:

  • Ovidius, (tragedie în cinci acte)
  • Tropaeum Traiani (dramă în versuri)

Ambele piese au fost jucate pe scena Teatrului Dramatic din Constanța.

  • Decebal (piesă în versuri)
  • Turnul de rubin (piesă în proză)
  • Țara vânturilor (piesă în proză)

Premii și distincții

modificare

A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[2]

  1. ^ a b Grigore Sălceanu, Autoritatea BnF 
  2. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1971.