Grigori Nemțov
| Grigori Nemțov | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1828  Soroca, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedat | (70 de ani) Ruse, Principatul Bulgariei |
| Cetățenie |  Bulgaria |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | politician |
| Activitate | |
| Alma mater | Seminarul din Halki |
Modifică date / text  | |
Grigori Nemțov, pe numele real Gheorghi Nemțov (în rusă Георгий Немцов; ulterior, în Bulgaria a adoptat numele Григорий Доростолски и Червенски, transliterat Grigorie de Dorostol și Cerven; n. 1828, Soroca, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. , Ruse, Principatul Bulgariei) a fost un episcop al Bisericii Ortodoxe Bulgare, mitropolit de Dorostol și Cerven între anii 1872 și 1898.
Biografie modificare
S-a născut în orașul Soroca din același ținut, gubernia Basarabia (Imperiul Rus). A primit educația primară în orașul natal. De la o vârstă fragedă s-a pregătit pentru viața de călugăr și în 1846 a fost trimis să studieze la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. Acolo l-a întâlnit pe susținătorul exilat al independenței bisericii bulgare, Ilarion Makariopolski. Din 1855 a slujit în biserica bulgară „Sf. Ștefan” din Constantinopol și a predat la o școală bulgară din oraș. În 1866 a devenit arhimandrit.[1]
După înființarea oficială a Exarhatului bulgar în 1870, Grigorie a participat activ la dezvoltarea acestuia și la alegerea primului exarh bulgar. În 1872 a devenit mitropolit al eparhiilor Dorostol și Cerven cu sediul în Rusciuc. După ce au început revoltele din Bosnia și Herțegovina în 1875, el a solicitat populației să își îndeplinească „îndatoririle lor loiale” și a ajutat autoritățile turce să-l captureze pe revoluționarul Toma Kardjiev. După începutul războiului ruso-turc în 1877, Grigorie a invitat din nou poporul să rămână loial sultanului și, după intrarea trupelor rusești în țară, să coopereze cu acesta.[2] După eliberarea Bulgariei, a participat la Adunarea Constituantă în 1879 ca susținător al Partidului Conservator.
În 1884 a devenit membru cu drepturi depline al Societății literare bulgare.[3]
Note modificare
- ^ bg Mitropolitul Grigorie pe site-ul Eparhiei de Ruse
- ^ bg Отношение към революционно-освободителното движение
- ^ Кираджиев, Светлин. София. 125 години столица. 1879-2004 година. ИК „Гутенберг“, 2006. ISBN 978-954-617-011-8.
Bibliografie modificare
- Билчев, Тодор (съставител) (). Митрополит Григорий, Доростолски и Червенски (1872 – 1898). Документален сборник. Русе.
- Билчев, Тодор. Обретенският духовен храм „Света Троица“. В. Търново, 2010, 83 с. – има и за митрополит Григорий