Grigori Vacar
Date personale
Născut1901 Modificați la Wikidata
Mîronî, Gubernia Podolia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (36 de ani) Modificați la Wikidata
Sandarmokh⁠(d), RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSandarmoh[*][[Sandarmoh (cemetary forest massif in Karelia, Russia)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiOdeskîi derjavnîi ahrarnîi universîtet[*][[Odeskîi derjavnîi ahrarnîi universîtet (university in Odesa, Ukraine)|​]]

Grigori Vacar (în ucraineană Григорій Васильович Вакар; n. 1901, Mîronî, Gubernia Podolia, Imperiul Rus – d. , Sandarmokh⁠(d), RSFS Rusă, URSS; a fost cunoscut sub pseudonimul Gro Vakar sau Vakar)[1] a fost un scriitor și poet-futurist sovietic ucrainean.

Biografie

modificare

S-a născut în satul Miron din ținutul Balta, gubernia Podolia, Imperiul Rus (azi în Ucraina), într-o familie de țărani. Din 1923, a locuit la Odesa, unde a studiat agronomia la Institutul agricol, în acest timp a publicat poezie în ziarul regional Cervonîi step („Stepa roșie”).

După finalizarea studiilor superioare, în 1927 s-a mutat la Harkov, unde s-a alăturat asociației Nova ghenerația („Noua Generație”). A lucrat ca angajat, a publicat poezie în revistele Vsesvit („Universul”) și „Noua Generație”.

În 1932, a publicat romanul anticolonial Poizdi pidut' na Parij („Trenurile vor merge la Paris”). Pe baza poveștilor unui fost membru al Legiunii Străine din Africa, de asemenea, a scris o carte de proză documentară Rumi rijut' arabiv („Rumii îi măcelăresc pe arabi; rumi – așa îi spuneau arabii francezilor).

În 1934 s-a stabilit la Kiev, iar în vara aceluiași an, a fost arestat pentru prima dată. În câteva luni, a fost eliberat în baza ordinului de a rămâne acasă. A fost arestat din nou în noiembrie 1934 și condamnat în martie 1935 la cinci ani de lagăr. Și-a ispășit pedeapsa la Solovki. A fost executat prin împușcare pe 3 noiembrie 1937 în zona Sandarmoh (lângă Sankt-Petersburg).

A fost reabilitat de completul judiciar al Curții Supreme a RSS Ucrainene (14 august 1959) și Tribunalul Regional din Arhangelsk (4 august 1965).

  1. ^ Остання адреса. До 60-річчя соловецької трагедії. — Київ: Сфера. — Том 1. — 1997.

Biografie

modificare
  • Шевченко С. В. Наган-країна. — Київ : Український пріоритет, 2019. — pp. 65—78. — ISBN: 978-617-7656-44-8.
  • Шевченко С. В. Ґро Вакар: ім'я з мороку Соловків [Архівовано 16 липня 2015 у Wayback Machine.] // Дзеркало тижня. Україна. — 2015. — № 21. — 12–19 червня.
  • Українська авангардна поезія (1910–1930-ті роки): Антологія / Упор. Олег Коцарев, Юлія Стахівська; передм. Олега Ільницького. — Київ : Смолоскип, 2014. — pp. 89–99. — ISBN: 978-966-2164-71-8.
  • Шевченко С. В. Імперія терору. — К.: Фенікс, 2021. — pp. 56—70, 242.