Guillaume Faye

jurnalist și scriitor francez
Guillaume Faye
Guillaume Faye par Claude Truong-Ngoc février 2015.jpg
Date personale
Nume la naștereGuillaume Louis Marie Faye Modificați la Wikidata
Născut[3][4][5] Modificați la Wikidata
Angoulême, Poitou-Charentes, Franța[5] Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[6][7][5] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[5] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1974, 2020–present).svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
teoretician politic[*]
activist politic[*]
jurnalist
conferențiar[*]
autor de non-ficțiune[*]
eseist
cadru didactic universitar[*]
publicist Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimGuillaume Corvus, Pierre Barbès, Skyman, Gérald Foucher, Willy Eyaf  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[1]  Modificați la Wikidata
StudiiInstitut d'études politiques de Paris (licențiat în istorie și geografie)[2]
Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne ( Master of Arts[*][[Master of Arts (type of master's degree in the fields of humanities and social sciences)|​]] și doctor în politologie)
Mișcare/curent literarNouvelle Droite  Modificați la Wikidata
Opere semnificative Q116052044[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Guillaume Faye (n. ,[3][4][5] Angoulême, Poitou-Charentes, Franța[5] – d. ,[6][7][5] Paris, Île-de-France, Franța[5]) a fost un jurnalist și scriitor francez. Este considerat drept unul dintre ideologii Noii Drepte.

BiografieModificare

Cu doctorat de la Institutul de Studii Politice din Paris, Guillaume Faye fost unul dintre principalii teoreticieni ai Noii Drepte franceze (Nouvelle Droite) în anii 1970-80. Un fost membru al Grupului de cercetare și de studiu al civilizației europene (GRECE) condusă de Alain de Benoist, pe care l-a părăsit în 1986 alături de Yann-Ber Tillenon, Tristan Mordrelle și Goulven Pennaod. La acea vreme era aproape de grupurile naționaliste neopăgâne. În același timp, el și-a continuat drumul ca jurnalist, și anume în revistele Le Figaro, Paris Match, VSD etc. Guillaume Faye a condus, de asemenea, un jurnal numit J'ai Tout Compris! („Am înțeles totul!”). În 1987, Faye sa retras din politică.

În 1998, în cele din urmă sa reîntors în politică după ce a publicat câteva eseuri pe diverse teme precum cultura și religia. Câteva dintre aceste eseuri au fost colectate în lucrarea sa majoră Archeofuturism. Această carte își prezintă ideile sale fundamentale prin opoziția sa față de imigrație, respingerea politicii europene contemporane, apelul său la o abordare paneuropeană, iar termenul „arheofuturism” implică combinarea spiritualității tradiționaliste și a conceptelor de suveranitate cu cele mai recente progrese în știință și tehnologie.[8]

ViziuniModificare

Guillaume Faye considera că rasa albă este în declin în întreaga lume, inclusiv în Statele Unite. Europenii sunt victime ale regresului cultural și educațional, primitivismului și materialismului. Considera că în viitor în multe țări ale Uniunii Europene, vor ibucni războaie civile, deoarece are loc o schimbare în compoziția etnică a populației.[9] Europenii ar trebui să abandoneze cu ideile pluralismului, să ridice sloganele etnocentrismului și conviețuirii în mod independent.

Susținea, de asemenea, o viitoarea Mare Europă, imperială și federală, omogenă din punct de vedere etnic și rasial, creată pe baza unor regiuni autonome mari. Această Mare Europă legată printr-o uniune cu Rusia, ar crea un uriaș bloc continental numit Euro-Siberia. Lumea viitorului de către Faye era văzută, în primul rând, ca o lume a blocurilor statale mari. Statul evreu, în opinia sa este este condamnat.[10] Totodată, susținea că, dacă europenii vor să supraviețuiască, atunci trebuie să „urmeze ideile rezistenței, noii reconquiste și apoi să treacă de la reconquista la o revoluție conservatoare, constructivă și creatoare, referindu-se la principiile biologice etnice și rasiale”. Ideologia revoluției conservatoare a lui Faye este denumită de mulți „arheofuturism”.[11]

LucrăriModificare

  • La Nouvelle question juive („Noua chestiune evreiască”), 2007.
  • Archeofuturism – European visions of the post-catastrophic age („Arheofuturism – Viziunea europeană a epocii post-catastrofă”), 2010.
  • Why we Fight – manifesto of the European resistance („De ce Luptăm – manifestul rezistenței europene”), 2011
  • Convergence of Catastrophes („Convergența catastrofelor”), 2012.
  • The Colonisation of Europe („Colonizarea Europei”), 2016.

NoteModificare

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ http://www.sciences-po.asso.fr/profil/guillaume.faye73  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Pierre Barbès, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b Guillaume Faye, Autoritatea BnF 
  5. ^ a b c d e f g h Fichier des personnes décédées, accesat în  
  6. ^ a b https://www.youtube.com/watch?v=RyCwaJ35rv4  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ a b https://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb119024411.public  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ Michael O'Meara, "Foreword to Guillaume Faye's Archeofuturism", Counter-Currents Publishing, 10 September 2010.
  9. ^ „Guillaume Faye, Rest in Peace”. American Rennaisance.  Parametru necunoscut |datepublished= ignorat (ajutor)
  10. ^ „Events in may of 2005 in France predicted by Guillaume Faye”. Stringer. Arhivat din original la .  Parametru necunoscut |datepublished= ignorat (ajutor)
  11. ^ „Гийом Фай: Континентальный блок и генетическая революция”. Агентство Русской Информации. Arhivat din original la .  Parametru necunoscut |datepublished= ignorat (ajutor)

Legături externeModificare