Gustav Weigand

filolog german
Gustav Weigand
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Duisburg, Regatul Prusiei[3] Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)[3][2][1] Modificați la Wikidata
Belgershain, Imperiul German[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiLeipzig Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[4][5][6]
limba bulgară[4] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Leipzig  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Leipzig  Modificați la Wikidata
Profesor pentruStoian Romanski[*]  Modificați la Wikidata
Membru de onoare al Academiei Române

Gustav Weigand (n. , Duisburg, Regatul Prusiei – d. , Belgershain, Imperiul German) a fost un filolog german.

În anul 1893 a înființat, la Universitatea din Leipzig, Institutul pentru Studiul Limbii Române,[7] care a fost, până la izbucnirea Primului Război Mondial, cel mai important centru științific din străinătate pentru studiul limbii române. Weigand a fost și primul lingvist care a cercetat, la fața locului, dialectele și graiurile limbii române, călătorind, în anii 1887 și 1909, în toate ținuturile locuite de români. El a impus în anul 1895 în lumea științifică folosirea denumirii de aromân, care a înlocuit-o pe cea limitativă de macedonean.[8]

În anul 1892 a fost ales membru de onoare din străinatate al Academiei Române.[9]

Lucrările lui Gustav Weigand

modificare
  • 1888: Die Sprache der Olympo-Walachen nebst einer Einleitung über Land und Leute ("Limba olimpo-valahilor, cu un preambul al țării și al locuitorilor ei"). Leipzig.
  • 1892: Vlacho-Meglen. Eine ethnographisch-philologische Untersuchung („Vlaho-meglenit. O cercetare etnografică și filologică”). Leipzig.
  • 1894/95: Die Aromunen. Ethnographisch-philologisch-historische Untersuchungen über das Volk der sogenannten Makedo-Romanen oder Zinzaren („Aromânii. Cercetare etnografică, filologică și istorică despre populația care-și zice macedo-romani sau țințari”). Leipzig.
  • 1909: Linguistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebiets („Atlasul lingvistic al teritoriului dacoromân”). Leipzig.[10]
 
O hartă din Linguistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebiets
  • 1913: Albanesische Grammatik im südgegischen Dialekt („Gramatica albaneză prin intermediul dialectului gheg de miazăzi”). Leipzig.
  • 1913: Bǎlgarsko-Němski rěčnik („Conversația bulgaro-nemțească”). Leipzig.
  • 1924: Weigand, Gustav, Ethnographie von Makedonien („Etnografia Macedoniei”). Leipzig.
  1. ^ a b Gustav Weigand, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c Вейганд Густав, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  4. ^ a b CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ STIRI CULTURALE, Deutsche Welle, 29. septembrie 2005
  8. ^ Tiberiu N. Olariu (), „Mulți Ani să trăiască!”, Ziarul Lumina, accesat în  
  9. ^ „Academia Română - membri de onoare din străinatate”, Academiaromana.ro, accesat în  
  10. ^ Știința varietății lingvistive diatopice în sprijinul unității naționale, Diacronia, 2018

Lectură suplimentară

modificare
  • Bahner, Werner: Gustav Weigand, Bedeutende Gelehrte in Leipzig I. Leipzig, 1965.
  • Kahl, Thede: Gustav Weigand în Grecia. Despre greutatea unei percepții în lumea greacă. Istoria aromânilor. București, 2006 (Tritonic), pp. 77-94.
  • Popa, Mircea: Gustav Weigand in Rumänien. 100 Jahre Rumänistik an der Universität Leipzig. Volumul editat de Bochmann, Klaus și Krause, Sabine (Aus der Südosteuropa-Forschung 3). München, 1996.
  • Schaller, Helmut Wilhelm: Gustav Weigand - Sein Beitrag zur Balkanphilologie und zur Bulgaristik. München, 1992.

Legături externe

modificare

  Materiale media legate de Gustav Weigand la Wikimedia Commons