Habeas corpus

Habeas corpus (ⁱ/ˈheɪbiəs ˈkɔrpəs/;; Latina medievală care înseamnă „[noi, un tribunal, comandă] să aveți corpul [deținutului adus în fața noastră]”) este un recurs în drept prin care o persoană poate raporta o arestare ilegală sau o detenție ilegală în instanță și poate cere instanței să dispună custodelui persoanei, de regulă un funcționar al închisorii, să aducă prizonierul în instanță, pentru a determina dacă detenția este legală.

Conform informațiilor furnizate de LII (Cornell University Law School- Legal Information Institute) în sistemul american, instanțele federale pot folosi habeas corpus pentru a determina dacă detenția unui deținut într-un stat este validă legal. Habeas corpus este folosit pentru a aduce un deținut sau un alt încarcerat (de exemplu, bolnavul mintal instituționalizat), în fața instanței pentru a determina dacă persoana în cauză ispășește o pedeapsă sau detenție, legală. O astfel de petiție se înaintează împotriva agentului de stat (de obicei, un director de închisoare), care deține inculpatul în stare de arest. Aceasta poate fi, de asemenea, utilizată pentru a examina orice proces de extrădare, cuantumul cauțiunii, precum și competența instanței de judecată.

Habeas corpus este cunoscut ca "actul cel mai important și eficace pentru orice ilegalitate", fiind o cale de atac la dispoziția celui mai slab împotriva celui mai puternic. Este o citație cu forța unui ordin judecătoresc; care se adresează custodelui (un oficial al penitenciarului, de exemplu) și se solicită ca un deținut să fie prezentat în fața instanței, și custodele să facă dovada actuală a autorității sale, să fie permis astfel unei instanțe să verifice dacă custodele are autoritatea legală de a reține deținutul. În cazul în care custodele acționează în afara legii, atunci prizonierul trebuie să fie eliberat. Orice deținut, sau o altă persoană care acționează în numele său, poate cere instanței, sau unui judecător, un act de habeas corpus. Unul dintre motivele pentru care este utilizat actul și de către o altă persoană decât persoana deținutului, este acela că deținutul ar putea fi lipsit de orice mijloace de comunicare. Cele mai multe jurisdicții de drept civil din USA prevăd o astfel de cale de atac petru cei deținuți ilegal, dar aceasta nu este numit întotdeauna habeas corpus. De exemplu, în unele țări vorbitoare de limbă spaniolă, remediul echivalent pentru sechestrare este amparo de Libertad ( "protecția libertății").

Habeas corpus are anumite limite. El este din punct de vedere tehnic doar o cale de atac procedurală; o garanție împotriva oricărei detenții, care este interzisă prin lege, dar nu protejează în mod necesar alte drepturi, cum ar fi dreptul la un proces echitabil.În unele țări, actul a fost temporar sau permanent suspendat sub pretextul războiului sau a stării de urgență (v. Lincoln războiul civil American).

Dreptul de a adresa petiții pentru un habeas corpus a fost, totuși, mult timp sărbătorită ca cea mai eficient garant al libertății. Juristul Albert Venn Dicey a scris că Legea britanică de Habeas Corpus "nu stabilește nici un principiu și și nu definește nici un drept, dar eficiența practică are valoarea a o sută de articole constituționale care garantează libertatea individuală".