Latina medievală

Termenul de latină medievală desemneză latina așa cum era folosită în Evul Mediu.

Descriere

Latina medievală era forma latinei folosite în Evul Mediu pentru schimburi culturale și ca limbă liturgică în Biserica Catolică, dar și ca limbă științifică, lingua franca, limbă literară, limbă a administrației și a dreptului.

Nu trebuie să se facă nicio confuzie cu latina ecleziastică.

Nu există consens unanim care să delimiteze exact perioada în care latina medievală s-a diferențiat de latina vulgară, dar, în general, se consideră ca fiind latină medievală limba latină scrisă începând de pe la 500 d.Hr. (mulți oameni de știință consideră că începutul acestei limbi ar fi cu o sută de ani mai devreme) și până în pragul Umanismului (jumătatea secolului al XIV-lea), cuprinzând, prin urmare, latina lui Dante, în De Vulgari Eloquentia și De Monarquia, dar excluzând-o pe cea folosită de Petrarca și de Coluccio Salutati.^[1]

Lucrări celebre redactate în latina medievală

De origine actibusque Getarum, sau, pe scurt: Getica, de istoricul got și bizantin Iordanes (în anul 551)
Carmina Burana^[2], din secolul al XIII-lea
Pange Lingua^[3]
Sfântul Toma d'Aquino, Summa Theologiae
Isidor din Sevilla, Etymologiae^[4]
Dies Iræ^[5]
Decretum Gratiani^[6]
Thomas a Kempis: Imitatio Christi / De Imitatione Christi^[7] / în română: "Urmarea lui Hristos" / "Imitațiunea lui Cristos"
Magna Charta Libertatum
Tabula Peutingeriana

Galerie de imagini

Carmina Cantabrigiensia, Manuscris C, folia 436v, din secolul al XI-lea, păstrat la Biblioteca Universității din Cambridge (din Regatul Unit), Gg. 5. 35.
Europa în anul 1000

Note

^ Lino Coluccio Salutati (n. Stignano, Buggiano, 1331 – d. Florența, 1406) a fost om politic și de cultură italian, considerat o figură culturală de referință a Renașterii Italiene, la Florența.
^ Compozitorul german Carl Orff a folosit texte din lucrarea medievală Carmina Burana, în libretul lucrării sale cu același nume, Carmina Burana (cantiones profanæ), realizată în 1937.
^ În latină : Pange Lingua, iar în română : Cântă, limbă, este un imn religios creștin scris pentru Joia sfântă / Joia Mare, adaptat ca imn liturgic catolic pentru sărbătoarea Preasfântului Sacrament, de către Sfântul Toma d'Aquino.
^ Etymologiae (sau Origines, abreviere standard Orig.) este o enciclopedie redactată de Sf. Isidor din Sevillia (m. 636) spre sfârșitul vieții sale.
^ În latină Dies Iræ, iar în română Ziua mâniei. Dies Iræ desemnează o secvență cântată în cursul liturghiei romano-catolice pentru defuncți.
^ Decretum Gratiani este o operă majoră de Drept canonic, redactată între 1140 și 1150.
^ Tradusă, pentru prima oară, în limba română de Samuil Micu, sub titlul A Thomii de la Câmp, De Urmarea lui Hristos, patru cărți, și tipărită la Blaj, în 1812.

Izvoare

Desiderius Erasmus, De recta Latini Graecique sermonis pronunciatione dialogus, Basel (Frobenius), 1528.

Bibliografie

Du Cange et al., Glossaire de latin médiéval en ligne, Glossarium ad scriptores mediæ et infimæ latinitatis Arhivat în 18 februarie 2011, la Wayback Machine., édition de Favre (1883-1887), Ecole des chartes.
Albert Blaise, Manuel du latin chrétien, Strasbourg, 1955, 221 p. (rééd., Turnhout, Brépols, 1986 ISBN: 978-2-503-51133-7).
Zsigmond Pál Jakó, Scrierea latină în evul mediu, București, 1971.
Jan M. Ziolkowski, (1996), Towards a History of Medieval Latin Literature, in Mantello, F.A.C.; Rigg, A. G., Medieval Latin: An Introduction and Bibliographical Guide, pp. 505-536 (pp. 510-511)
K. P. Harrington, J. Pucci, and A. G. Elliott, Medieval Latin (2^nd ed.), (Univ. Chicago Pres, 1997) ISBN 0-226-31712-9
Susana Andea, Glosar de latină medievală a documentelor care ilustrează istoria Transilvaniei: Lit. A - B., Volumul 1, 271 pagini, Editor Presa Univ. Clujeană, 2003; ISBN 9736102262, ISBN 9789736102264
(Colectiv), Glosar de latină medievală a documentelor care ilustrează istoria Transilvaniei, Moldovei și Munteniei vol.I: A-C, 694 pagini, Editura Academiei Române, București, 2010, ISBN 978-973-27-1752-3
Elena Zgârcibabă–Bogdan, Introducere în filologia romanică Arhivat în 3 decembrie 2012, la Wayback Machine., Universitatea de stat « Bogdan Petriceicu Hasdeu » din Cahul, 2010

Legături externe

Glossaire de latin médiéval en ligne : Du Cange et alii, Glossarium ad scriptores mediæ et infimæ latinitatis Arhivat în 18 februarie 2011, la Wayback Machine., édition de Favre (1883-1887), École des chartes.

Vezi și

Lingvistică
- Listă de limbi
  - Limbi după familie
    - Limbi indoeuropene
      - Limbi italice
        Limbi latino-falisce
        Limba latină
        Latina vulgară

Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.

Acest articol care descrie un subiect despre Evul Mediu este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.

[1] Lino Coluccio Salutati (n. Stignano, Buggiano, 1331 – d. Florența, 1406) a fost om politic și de cultură italian, considerat o figură culturală de referință a Renașterii Italiene, la Florența.

[2] Compozitorul german Carl Orff a folosit texte din lucrarea medievală Carmina Burana, în libretul lucrării sale cu același nume, Carmina Burana (cantiones profanæ), realizată în 1937.

[3] În latină : Pange Lingua, iar în română : Cântă, limbă, este un imn religios creștin scris pentru Joia sfântă / Joia Mare, adaptat ca imn liturgic catolic pentru sărbătoarea Preasfântului Sacrament, de către Sfântul Toma d'Aquino.

[4] Etymologiae (sau Origines, abreviere standard Orig.) este o enciclopedie redactată de Sf. Isidor din Sevillia (m. 636) spre sfârșitul vieții sale.

[5] În latină Dies Iræ, iar în română Ziua mâniei. Dies Iræ desemnează o secvență cântată în cursul liturghiei romano-catolice pentru defuncți.

[6] Decretum Gratiani este o operă majoră de Drept canonic, redactată între 1140 și 1150.

[7] Tradusă, pentru prima oară, în limba română de Samuil Micu, sub titlul A Thomii de la Câmp, De Urmarea lui Hristos, patru cărți, și tipărită la Blaj, în 1812.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]