Hanatul Bogd

Hanatul Bogd al Mongoliei (în mongolă Alfabetul mongol:ᠪᠣᠭᠳᠠ ᠬᠠᠭᠠᠨᠲᠤ ᠮᠣᠩᠭᠣᠯ ᠤᠯᠤᠰ, Богд хаант Монгол Улс) a fost un guvern din Mongolia Exterioară între 1911 și 1919 și între 1921 și 1924. Până în primăvara lui 1911, mai mulț nobili proeminenți mongoli inclusiv Prințul Tögs-Ochiryn Namnansüren l-au convins pe Jebstundamba Khutukhtu să organizeze o întrunire cu nobilii și oficialii ecleziaști pentru a discuta independența față de Dinastia Qing. Pe 30 noiembrie 1911, mongolii au fondat guvernul provizoriu al Khalkha. Pe 29 decembrie 1911, mongolii își declară independența față de Dinastia Qing aflată în prag de colaps ca urmare a izbucnirii Revoluției Xinhai. Ei l-au instalat ca suveran teocratic pe al 8-lea Bogd Gegeen, cea mai înaltă autoritate a budismului tibetan din Mongolia, care a luat titlul de Bogd Khan sau „Sfântul Conducător”. Bogd Khaan a fost ultimul hagan al mongolilor. Aceasta a inaugurat perioada „Mongoliei Teocratice”, iar regatul Bogd Khan este de obicei cunoscut sub numele de „Hanatul Bogd”.

Hanatul Mongoliei
Mongolia
Marele Stat Mongol
ᠮᠣᠩᠭᠣᠯ ᠤᠯᠤᠰ Монгол улс
—   Stat regional al Dinastiei Qing (1911–1912) și al Republica Chineză (1919–1921) Stat nerecunoscut   —
← ← 1911 – 1924 → →
Drapel Stemă
Imn național
Зуун лангийн жороо луус ᠵᠠᠭᠤᠨ ᠯᠠᠩ ᠤᠨ ᠵᠢᠷᠤᠭ᠎ᠠ ᠯᠠᠭᠤᠰᠠ Zuun Langiin Joroo Luus Secole de oameni ai turmelor de argint
Localizare Localizare
Capitală	Niislel Khüree (acum Ulaanbaatar)
Limbă	Mongolă
Religie	Budism tibetan (oficial), Tengriism, Șamanism
Guvernare
Formă de guvernare	Monarhie absolută
Han
- 1911–1924	Bogd Khan
Prim-ministru
- 1912–1915 (primul)	Tögs-Ochiryn Namnansüren
- 1919–1920 (ultimul)	Gonchigjalzangiin Badamdorj
Legislativ	Fără (conducere prin decret) (1911–1914; 1921–1924) Khuralul de Stat (1914–1919)
Istorie
Revoluția de la 1911	21 aprilie 1911
Autonomie sub protecția Rusiei	17 iulie 1915
Ocupația chineză	1919
Revoluția de la 1921	1 martie 1921
Ocupația sovietică	1921
Proclamarea Republicii Populare	24 iulie 1924
Economie
Monedă	Tael, Dollar mongolez

Trei curente istorice au fost în lucru în această perioadă. Primul a fost eforturile mongolilor de a forma un stat independent, teocratic, care includea Mongolia Interioară, Barga (cunoscută și sub numele de Hulunbuir), Mongolia Superioară, Mongolia de Vest și Tannu Uriankhai („panmongolismul”). Al doilea a fost hotărârea Imperiului Rus de a atinge obiectivele gemene de a-și stabili propria preeminență în țară, dar în același timp de a asigura autonomia Mongoliei Exterioare în cadrul nașterii Republicii Chineze (ROC). Al treilea a fost succesul final al ROC în eliminarea autonomiei mongolei exterioare și stabilirea suveranității depline asupra regiunii din 1919 până în 1921.