Deschide meniul principal

Hedonismul (din greacă hedone - „plăcere”) este o concepție etică și un curent filosofic, ce proclamă plăcerea, desfătarea drept binele suprem, iar năzuința de a o obține, principiu al comportamentului. A fost întemeiat în Antichitate, la Roma, de Aristip din Cirene (care a pus accentul pe plăcerile senzuale), iar ulterior a fost dezvoltat pe baze raționaliste la Atena, de Epicur, apoi de umaniștii Renașterii, de materialiștii și iluminiștii sec. 18 (cu accente antireligioase, individualiste).

În esență, hedonismul pornește de la înclinarea naturală a omului către căutarea plăcerii și a fericirii și evitarea suferințelor, urmărind mijloacele prin care raportul între plăcere și suferință poate fi maximizat.

BibliografieModificare

  • Fred Feldman (2006). Pleasure and the Good Life: Concerning the Nature, Varieties, and Plausibility of Hedonism. Oxford University Press.
  • Fred Feldman (1997). Utilitarianism, Hedonism, and Desert: Essays in Moral Philosophy. Cambridge University Press
  • Fred Feldman (2010). What Is This Thing Called Happiness?. Oxford University Press
  • Michel Onfray (2002). L'invention du plaisir : fragments cyréaniques. Le Livre de Poche.
  • Michel Onfray (2006). La puissance d'exister : Manifeste hédoniste. Grasset & Fasquelle
  • Michel Onfray (2011). Le Manifeste hédoniste. Editions Autrement.
  • David Pearce. The Hedonistic Imperative
  • Torbjörn Tännsjö (1998). Hedonistic Utilitarianism. Edinburgh University Press

Legături externeModificare

  • Stanford Encyclopedia of Philosophy entry
  • Manifesto of the Hedonist International
  •   Grace Neal Dolson (). „Hedonism”. Encyclopedia Americana. 
  • The Encyclopedia of Religion and Ethics, volume 6, page 567