Heinrich Geißler

fizician german
Heinrich Geißler
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Igelshieb⁠(d), Turingia, Germania[3] Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Bonn, Regatul Prusiei, Imperiul German[4] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul vechi din Bonn Modificați la Wikidata
Cetățenie Saxa-Meiningen Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
instrument maker[*][[instrument maker (profession)|​]]
glassblower[*][[glassblower (worker in glass factory that blows bottles from molten glass)|​]]
scientific instrument maker[*][[scientific instrument maker (profession)|​]] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBonn ()
Țările de Jos[5]
Haga () Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Bonn  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Bonn  Modificați la Wikidata
PremiiEhrendoktor der Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität Bonn[*][[Ehrendoktor der Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität Bonn |​]]  Modificați la Wikidata

Johann Heinrich Wilhelm Geißler (n. , Igelshieb⁠(d), Turingia, Germania – d. , Bonn, Regatul Prusiei, Imperiul German) a fost un meșter sticlar și fizician german, celebru pentru inventarea tubului Geissler, confecționat din sticlă și folosit ca un tub ce conține un gaz rarefiat în care se produc descărcări electrice.

Tubul cu gaze pentru descărcări electrice conceput de Geissler în 1856

Biografie

modificare

Geissler descindea dintr-o linie lungă de meșteșugari ce trăiau în Munții Pădurea Turingiei și în Boemia.[6] Tatăl său, Georg Geissler, era meșter sticlar și fabrica termometre și barometre. Heinrich a lucrat la diferite universități germane, inclusiv la Universitatea din Bonn. Acolo, i s-a cerut de către fizicianul Julius Plücker să proiecteze un aparat pentru evacuarea gazelor dintr-un tub de sticlă.

Plücker și-a datorate succesele sale viitoare în experimentele de descărcare electrică în mare măsură fabricantului său de dispozitive, mecanicul și meșterul sticlar Johann Heinrich Wilhelm Geissler. El a învățat arta suflării sticlei în ducatul de Saxa-Meiningen.... S-a stabilit definitiv ca fabricant de instrumente într-un atelier propriu de la Universitatea din Bonn, în 1852.[6]

Geissler a confecționat o pompă de vid cu vapori de mercur (acționată printr-o manivelă) și tuburi de sticlă, care puteau conține vid.

Tubul Geissler a fost folosit pentru divertisment în cursul anilor 1800 și a fost transformat în jurul anului 1910 într-o instalație de iluminat cu neon, folosită în scop comercial. Progresele tehnologiei descărcării electrice într-un tub cu gaze rarefiate obținute de Plucker și Geissler au dus ulterior la inventarea tubului Crookes, cu care a fost descoperit electronul în 1897, și la dezvoltarea în 1906 a tubului catodic, baza electronicii și a tehnologiilor de comunicare de lungă distanță precum radioul și televiziunea.

Geissler a primit un doctorat onorific în 1868.[6]

  1. ^ a b Heinrich Geißler, Brockhaus Enzyklopädie 
  2. ^ a b „Heinrich Geißler”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ „Heinrich Geißler”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ „Heinrich Geißler”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Dagblad van Zuidholland en 's Gravenhage (în engleză), , accesat în  
  6. ^ a b c Per F. Dahl, Flash of the cathode rays: a history of J.J. Thomson's electron. CRC Press, 1997, pp.49–52 .

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare