Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne

Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne
Henri de la Tour d'Auvergne
Date personale
Poreclă	Turenne
Născut	11 septembrie 1611 Sedan, Champagne-Ardenne, Franța
Decedat	27 iulie 1675 (63 de ani) Sasbach, Baden-Württemberg, Germania
Înmormântat	cathédrale Saint-Louis-des-Invalides[*][[cathédrale Saint-Louis-des-Invalides (cathedral located in Paris, in France)|​]]
Cauza decesului	mort în luptă[*]​ (plagă împușcată[*]​)
Părinți	Henri de La Tour d'Auvergne[*][[Henri de La Tour d'Auvergne (Marshal of France)|​]] Countess Elisabeth of Nassau[*][[Countess Elisabeth of Nassau (French noble (1577-1642))|​]]
Frați și surori	Frédéric Maurice de La Tour d'Auvergne-Bouillon[*][[Frédéric Maurice de La Tour d'Auvergne-Bouillon (French officer and politician (1605-1652))|​]] Marie de La Tour d'Auvergne[*][[Marie de La Tour d'Auvergne (17th-century French noblewoman)|​]]
Căsătorit cu	Charlotte de Caumont, dame de Saveilles[*][[Charlotte de Caumont, dame de Saveilles |​]] (din 29 iulie 1651)
Naționalitate	francez
Ocupație	ofițer comandant militar[*]​
Limbi vorbite	limba franceză
Porecla	Turenne
Activitate
A luptat pentru	Provinciile Unite Regatul Franței
Ramura	armată terestră
Gradul	Maréchal général des camps et armées du roi
A comandat	armata franceză
Bătălii / Războaie	Războiul de treizeci de ani Războiul de Devoluțiune Războiul franco-olandez

Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne (n. 11 septembrie 1611 - d. 27 iulie 1675), cunoscut cu numele de Turenne, Mareșal al Franței din 1643 și Maréchal général des camps et armées du roi^{⁠(fr)[traduceți]} („Mareșal general al Franței”) din 1660, a fost unul dintre cei mai buni generali ai lui Ludovic al XIII-lea al Franței și apoi ai lui Ludovic al XIV-lea al Franței.

Familia și cariera timpurie

Henri de la Tour d'Auvergne a fost fiul lui Henri de la Tour d'Auvergne, viconte de Turenne și al celei de-a doua soții a acestuia Élisabeth de Nassau, fiica lui Wilhelm Taciturnul. S-a născut la Sedan și a primit o educație protestantă, dar o infirmitate fizică și în special un impediment în vorbire (care-l va avea toată viața), au împiedicat progresul său, dar el a arătat o înclinare deosebită pentru istorie și geografie și pentru faptele lui Alexandru cel Mare și Cezar. După moartea tatălui său în 1623, s-a dedicat exercițiilor fizice și a depășit în mare măsură slăbiciunea lui corporală. La 14 ani a plecat să învețe arta războiului în tabăra unchiului său Maurice de Nassau, Stadthoulder al Olandei și Prinț de Orania, și și-a început cariera militară (ca simplu soldat în garda prințului) în timpul războiului de optzeci de ani.

Frederick Henri de Nassau, care i-a luat locul fratelui său Maurice ca Stadthoulder al Olandei în 1625, îl promovează pe Turenne căpitan în 1626. Tânărul ofițer a participat la diverse lupte și a fost recomandat în mod special de către unchiul său (unul din cei mai importanți comandanți din acea vreme) pentru abilitatea și curajul său în timpul asediului de la 's-Hertogenbosch din 1629. În 1630 Turenne a părăsit Țările de Jos și a intrat în serviciul Franței, motivat nu doar de dorința de a avansa, dar și de dorința mamei sale de a demonstra loialitatea familiei de Bouillon coroanei Franței.

Cardinalul Richelieu l-a avansat colonel al unui regiment de infanterie. Sporadic continuă să-l servească pe prințul Olandei, care în acea vreme era aliat al Franței. Prima sa contribuție serioasă sub pavilionul Franței a avut-o în asediul de la La Mothe-en-Bassigny, în Lorena, alături de mareșalul de la Force în 1634, unde curajul demonstrat în timpul asaltului a făcut să fie avansat la gradul de Maréchal des camp (echivalentul gradului de general-maior în zilele noastre). În 1635 Turenne a servit sub Louis de Nogaret, cardinal de la Valette în Lorena și pe Rin.

În 1639 a servit sub comanda lui Bernhard de Saxa-Weimar și a regizat atacul asupra cetății Breisach am Rhein (care avea reputația de a fi cea mai puternică cetate de pe partea superioară a Rinului), care s-a predat pe 17 decembrie. Acum, Turenne era considerat drept unul dintre cei mai importanți tineri generali ai Franței.

Mareșal al Franței

Turenne ca Mareşal al Franţei

Relațiile dintre Principatul de Sedan și coroana franceză au influențat în mod semnificativ cariera timpurie a lui Turenne. Uneori pentru a avansa era necesar să concilieze familia ducală, alteori mașinațiunile familiei ducale împotriva lui Richelieu și apoi a lui Mazarin, i-au împiedicat pe consilierii regelui să-i acorde încredere deplină tânărului general. Mai mult, aderența sa constantă la religia protestantă a constituit un motiv în plus în dificultatea relațiilor sale cu miniștrii francezi. Cu toate acestea, Richelieu i-a încredințat comanda armatei franceze în Italia în 1643. Turenne a cucerit Trino în câteva săptămâni, înainte de a fi rechemat în Franța la sfârșitul anului. În 19 decembrie 1643 a fost ridicat la rangul de Mareșal al Franței și la scurt timp a fost trimis în Alsacia pentru a reorganiza armata Weimarului (rămășița trupelor lui Bernhard de Saxa-Weimar), care tocmai suferise o gravă înfrângere la Tuttlingen (24-25 noiembrie 1643). Acum, la 32 de ani, Turenne a servit sub patru comandanți militari celebri: prințul metodic de Orania, aprigul Bernhard, militărosul cardinal de la Valette și încăpățânatul și vicleanul Harcourt. Toți patru au contribuit la formarea lui ca conducător militar.