Deschide meniul principal

Heraldica [lat. heraldus, fr. héraut - crainic] este știința specială a istoriei care are drept scop stabilirea principiilor teoretice, cercetarea, interpretarea și evoluția stemelor unui stat, oraș, familie, corporație etc.

Utilizarea heraldicii, ca manifestare simbolică, este atestată încă din preistorie, evoluând odată cu societatea și ajungând în Evul Mediu la dezvoltarea sa maximă.

Heraldica are două componente principale: artă heraldică și știință heraldică.

Cuprins

Componentele stemeiModificare

Smalțurile heraldice și reprezentarea lor monocromăModificare

METALE
Aur Argint
CULORI
Roșu/Guleș Albastru Celestin Negru Verde Purpură Portocaliu/Culoare Cărnii
BLĂNURI
Singiap Contrasingiap Hermelină Contrahermelină

Partițiunile scutuluiModificare

1 — scut despicat; 2 — scut tăiat; 3 — scut sfertuit (scartelat); 4 — scut tăiat în bandă; 5 — scut tăiat în bară; 6 — scut tăiat în curmeziș (încrucișat); 7 — scut gironat; 8 — scut tripartit în pal; 9 — scut tripartit în fascie (în brâuri); 10 — scut tăiat în furcă; 11 — scut tăiat în furcă răsturnată; 12 — scut împărțit în șase părți; 13 — scut împărțit în nouă părți; 14 — scut tăiat în trei; 15 — scut împărțit în trei; 16 — scut peste tot (în inimă).

Stema și blazonulModificare

Blazonul este un ansamblu de elemente convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.[1]

Stema constituie ansamblul semnelor distinctive și simbolice care alcătuiesc blazonul unei persoane, instituție sau stat exprimând atributele sale. O stemă este formată din scut, figuri heraldice și elemente exterioare ale scutului: cimierul, coroana, susținătorii, pavilionul, deviza.[2]

În heraldică se consideră că blazonul și stema sunt purtate de posesorul lor. Dextra este la dreapta purtătorului, iar senestra este la stânga lui, deci, descrierea se face de parcă scutul ar fi văzut din spate.[2]

NoteModificare

  1. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), București: Editura Univers Enciclopedic, 1998
  2. ^ a b Adina Berciu-Drăghicescu, Arhivistica și documentaristica, cap. Heraldica, unibuc.ro, accesat 2013-10-19

BibliografieModificare

  • Dicționar al științelor speciale ale istoriei, București, 1982.

Lectură suplimentarăModificare

Vezi șiModificare