Herman al IV-lea de Suabia
| Herman al IV-lea al Suabiei | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1015[1]  |
| Decedat | (23 de ani)[2][1] Napoli, Ducatul de Neapole |
| Înmormântat | cattedrale di San Vigilio[*] |
| Cauza decesului | pestă |
| Părinți | Ernest I de Suabia[3] Gisela de Suabia[3] |
| Frați și surori | Matilda de Franconia[*] Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman Liudolf[*] Ernest al II-lea al Suabiei |
| Căsătorit cu | Adelaida de Susa[4] |
| Copii | Gebhard I de Sulzbach[*][4] |
| Ocupație | aristocrat |
| Activitate | |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce |
| Familie nobiliară | Casa de Babenberg |
| Duce al Suabiei | |
Modifică date / text  | |
Herman al IV-lea (n. 1015 – d. , Napoli, Ducatul de Neapole), membru al familiei de Babenberg, a fost duce de Suabia de la 1030 până la moarte.
Herman a fost cel de al doilea fiu al ducelui Ernest I de Suabia cu soția sa, Gisela. El a devenit duce în 1030, ca urmare a morții fratelui său mai mare, Ernest al II-lea, pe când era încă minor.
Șapte ani mai târziu, tatăl său vitreg, împăratul Conrad al II-lea l-a căsătorit pe Herman cu Adelaida de Susa, marchiză de Torino, în ianuarie. În iulie al aceluiași an, pe când se afla în campanie alături de Conrad în sudul Italiei, Herman a fost lovit de o epidemie în apropiere de Napoli. În continuare, Conrad a transferat domnia asupra Ducatului de Suabia pe seama propriului său fiu, Henric I (viitorul împărat Henric al III-lea), în vreme ce Adelaida s-a recăsătorit cu Henric de Montferrat.
Herman a fost înmormântat în catedrala din Trento, din cauză că vremea călduroasă a acelei veri a făcut imposibilă mutarea trupului său în Germania.[5]
Urmași
modificareHerman al IV-lea și Adelaida de Susa au avut cel puțin trei copii:
Note
modificare- ^ a b The Peerage, accesat în
- ^ „Herman al IV-lea al Suabiei”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b The Peerage
- ^ a b Kindred Britain
- ^ Iginio Rogger, "Riconsiderazioni sulla storia della Chiesa locale Trentina", in Lia de Finis (ed.), Storia del Trentino, Didascalibri, 1994, p. 66-67.