Adelaida de Susa

Adelaida de Susa
Adelaida de Susa (pictură în ulei, sec. al XVIII-lea, Palatul Venaria Reale, Piemont)
Date personale
Poreclă	grande Comtesse
Născută	1020 Torino, Marca de Torino
Decedată	decembrie 1091 (71 de ani) Canischio, Piemont, Italia
Înmormântată	Catedrala din Torino
Părinți	Ulric Manfred al II-lea de Torino Berta de Milano[*]​
Frați și surori	Irmgard de Torino[*]​ Berta de Torino[*]​
Căsătorită cu	Herman al IV-lea al Suabiei (până în 1038) Henric de Montferrat (până în 1045) Otto I de Savoia[*]​ ()
Copii	Adelaida de Savoia Petru I de Savoia[*]​ Amadeus al II-lea de Savoia[*]​ Berta de Savoia Gebhard I de Sulzbach[*]​ Oton de Savoia[*]​
Religie	catolicism
Ocupație	aristocrat[*]​
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	margraf marchioness[*][[marchioness (noble title)|​]] () conte ()
Familie nobiliară	Familia Arduinicilor
Conte de Savoia[*]​

Adelaida de Susa (de asemenea, Adelheid, Adelais sau Adeline) (n.c. 1014/1020 – d. 19 decembrie 1091) a fost margrafă de Torino din 1034 până la moarte. Ea a fost cea care a strămutat reședința principală a Mărcii de Torino la Susa. Adelaida a fost ultima reprezentantă din familia Arduinicilor.

Biografie

Născută la Torino, Adelaida era fiica margrafului Ulric Manfred al II-lea de Torino cu soția sa Berta, fiica margrafului Oberto al II-lea de Genova. Singurul ei frate a murit înaintea tatălui lor în 1034, Adelaida rămânând singura posibilă moștenitoare, alături de alte două surori, Immilla și Berta. Ca urmare, la moartea lui Ulric Manfred al II-lea, vasta marcă de Torino a fost divizată între cele trei surori, partea cea mai mare revenind Adelaidei, care a primit ținuturile Ivrea, Auriate, Aosta și Torino. Cu toate acestea, titlul de margraf era considerat în primul rând ca având scop mai ales militar (pentru apărarea graniței exterioare a imperiului) și de aceea nu era considerat ca potrivit pentru o femeie.

În consecință, împăratul Conrad al II-lea a stabilit încheierea unei căsătorii între Adelaida și ducele Herman al IV-lea de Suabia, care urma să devină margraf la moartea lui Ulric Manfred. Cei doi s-au căsătorit în ianuarie 1037, însă Herman a murit de ciumă în timp ce lupta pentru cucerirea Neapolelui în iulie 1038.

Adelaida de Susa

În scopul de a-și asigura păstrarea stăpânirii mărcii, Adelaida s-a recăsătorit în 1041 cu Henric de Montferrat însă și acesta a murit în 1045. Imediat după aceea, o nouă căsătorie a fost planificată, de această dată cu Otto de Savoia în 1046. Cu acesta ea a avut trei fiii: Petru, Amadeus și Otto, și două fiice: Berta și Adelaida. Berta, contesă de Susa, s-a căsătorit cu împăratul Henric al IV-lea, în vreme ce Adelaida s-a căsătorit cu Rudolf de Rheinfelden, oponentul lui Henric al IV-lea ca rege romano-german.

După 1060 Adelaida a fost regentă pentru fiii săi, deveniți conți de Savoia. În 1069 Henric al IV-lea a încercat să divorțeze de Berta și ca urmare a dat motive Adelaidei pentru o intensă ură. Totuși, ca urmare a intervenției Bertei, Henric a primit sprijinul Adelaidei la venirea sa în Italia pentru a obține ridicarea excomunicării pronunțate de papa Grigore al VII-lea aflat ca oaspete al Matildei de Toscana în Castelul Canossa. Adelaida și fiul ei, Amadeus de Savoia, l-au însoțit în decembrie 1076 pe împărat pe drumul penitenței de la Canossa. Ca mulțumire pentru medierea Adelaidei și familiei sale, Henric al IV-lea i-a donat Bugey.

Ulterior, Adelaida a jucat rolul de mediator între cei doi gineri ai săi, Henric al IV-lea și Rudolf de Rheinfelden, ambii pretendenți la tronul Sfântului Imperiu Roman, în războaiele dintre aceștia din anii 1080. Ea a fost un adversar al Reformei gregoriene, deși onora papalitatea și proteja autonomia abațiilor.

În 1091 Adelaida a murit, spre doliul general al locuitorilor, și a fost înmormântată în biserica parohială de Canischio (Canisculum), o mică așezare din Valle dell'Orco, unde ea se retrăsese în ultimii ani de viață.

Personalitatea

Adelaida și-a petrecut copilăria printre oamenii de încredere ai tatălui ei, de la care învățase să lupte, iar la tinerețe purta deja arme și armură. Ea a fost renumită și pentru frumusețe și pioșenie. A fost o protectoare a menestrelilor, pe care îi primea mereu la curte, îndemnându-i să compună cântece care să evidențieze valorile religioase. A întemeiat mănăstiri, în care s-au păstrat opere istorice eferitoare la regiune.

Căsătorii și descendenți

Din căsătoria încheiată cu Herman al IV-lea de Suabia, Adelaida a avut cel puțin trei copii:

• Gebhard I, conte de Sulzbach,
• Adalbert I, conte de Windberg,
• Adelaida, căsătorită cu Herman de Peugen.

Din căsătoria încheiată cu Otto de Savoia, a avut cinci copii:

• Petru, conte de Savoia;
• Amadeus, conte de Savoia;
• Otto, episcop de Asti;
• Berta de Savoia, căsătorită cu împăratul Henric al IV-lea;
• Adelaida (d. 1080), căsătorită cu antiregele Rudolf de Rheinfelden.

Bibliografie

• Elke Goez: Bertha von Turin, în: Amalie Fößel (ed.): Die Kaiserinnen des Mittelalters., Editura Pustet, Regensburg 2011, ISBN: 978-3-7917-2360-0.
• Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5.

Legături externe

• Women's Biography: Adelaide of Turin and Susa, scrisori către și de la Adelaida.