Hipernova (plural: hipernove) se referă la colapsul unei stele supermasive aflată la sfârșitul ciclului său de viață. Înainte de anii 1990 se specifica ca explozia sa este echivalentă cu cea a 100 de supernove (peste 1048 Jouli); acest tip de explozii se presupune că ar fi sursa exploziilor de raze gama.[1]

Eta Carinae, în constelația Carina, una dintre candidatele cele mai apropiate pentru o hipernovă

Există stele care sunt atât de mari încât colapsul miezului nu poate fi oprit. Presiunea de degenerare și interacțiunile de respingere neutron-neutron pot susține doar o stea neutronică a cărei masă nu depășește limita Tolman-Oppenheimer-Volkoff de aproximativ 4 mase solare.[2] Peste această limită, colapsul miezului are ca efect formarea directă a unei găuri negre,probabil producând o (încă teoretică) hipernovă. În mecanismul teoretic al hipernovei, se emit două jeturi de plasmă cu energie extrem de mare din polii de rotație ai stelei la viteză apropiată de cea a luminii. Aceste jeturi emit radiații gamma intense, și constituie una dintre posibilele explicații pentru exploziile de radiații gamma.[3]

Vezi și modificare

Note modificare

  1. ^ [1]
  2. ^ Bombaci, I. (). „The maximum mass of a neutron star”. Astronomy and Astrophysics. 305: 871–877. Accesat în . 
  3. ^ „Cosmological Gamma-Ray Bursts and Hypernovae Conclusively Linked”. European Organisation for Astronomical Research in the Southern Hemisphere (ESO). . Arhivat din original la . Accesat în .