Carena (constelație)
(Redirecționat de la Carina)
Carena | |
Harta constelației Carena (click pentru mărire) | |
Denumire | |
---|---|
Nume latin | Carina |
Genitiv | Carinae |
Abreviere | Car |
Observație | |
(Epoca J2000.0) | |
Ascensie dreaptă | Între 6h 02m 46s și 11h 20m 37s |
Declinație | Între −75° 41′ 02″ și -50° 45′ 16″ |
Suprafață | 494 grd² (Locul 34) |
Vizibilitate | Între 20° N și 90° S |
Trecere la meridian | 15 martie, 21h00 |
Stele | |
Strălucitoare (m≤3,0) | 6 (α, β, ε, θ, ι, υ) |
Vizibile cu ochiul liber | 225 |
Bayer / Flamsteed | 52 |
Apropiate (d≤16 al) | 1 |
Cea mai strălucitoare | Canopus (-0,62m) |
Cea mai apropiată | LHS 288 (14,64 al) |
Obiecte | |
Obiecte Messier | 0 |
Ploi de meteori | Alpha Carinidele Eta Carinidele |
Constelații învecinate | Cameleonul Centaurul Musca Pictorul Peștele Zburător Pupa Velele |
Modifică text |
Carena (latină Carina) este o constelație australă, una dintre cele 88 de constelații de pe cerul înstelat. Traversată de Calea Lactee, constelația Carena, deși nu este cea mai mare de pe bolta cerească, posedă un număr destul de important de stele strălucitoare, între care Canopus este a doua, ca strălucire, după Sirius.
Istoric și mitologie
modificareLa origine inclusă de Aratos,[1] apoi de către Ptolomeu (în Almageste), în imensa Navă Argo, constelația Carena a fost separată de astronomul Nicolas-Louis de Lacaille care a împărțit nava cerească în trei constelații mai mici.
Articol principal: Listă de stele din Carena.
Note
modificare- ^ Phainomena: « La coada Câinelui Mare urmează vasul Argo, întrucât mersul său nu este obișnuit, pentru că el plutește înapoi, așa cum navele ale căror cârmaci întorc pupa spre port, când sunt remorcate, și ating curând pământul retrogradând; așa vasul lui Iason, Argo, este remorcat la pupa. »
Bibliografie
modificare- en Michael E. Bakich, The Cambridge Guide to the Constellations, Cambridge University Press, 1995, ISBN 0-521-44921-9.
- en Milton D. Heifetz; Wil Tirion, A Walk through the Heavens: A Guide to Stars and Constellations and their Legends, Cambridge University Press, 2004, ISBN 0-521-54415-7.
- it AA.VV., Astronomia - Dalla Terra ai confini dell'Universo, Fabbri Editori, 1991.
- ro Martin Rees, Universul, ghid vizual complet, coordonator [...], Traducere din limba engleză de Ana-Maria Negrilă-Chisega, Liana Stan, Enciclopedia RAO 2008, București, 512 de pagini. ISBN 978-973-717-319-5
- ro Marcel Jinca, Aurelia Idita, Stele și constelații, Ghid pentru observarea stelelor și a corpurilor de cer profund, Bumbești-Jiu, 2014, 216 pagini + Atlas stelar + CD ISBN 978-973-0-16848-8