Horațiu Dimitriu

pictor român
Horațiu Dimitriu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Târgu Jiu, Gorj, România Modificați la Wikidata
Decedat (36 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Frați și suroriRomulus Dimitriu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
grafician[*]
gravor[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia de Arte Frumoase din München, Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris  Modificați la Wikidata
PregătireDimitrie N. Cabadaief[*], Gabriel Hackl, Jean-Paul Laurens  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăTinerimea artistică, Salonul Oficial de pictură și sculptură  Modificați la Wikidata

Horațiu Dimitriu (n. , Târgu Jiu, Gorj, România – d. , București, România) a fost un pictor și grafician român[1] ce a aparținut curentului post-impresionism. Temele sale artistice sunt extrase în cea mai mare parte din mediul rural al societății românești. El este nepotul cunoscutului pictor român Theodor Aman.

Viața și opera

modificare

S-a născut la Târgu Jiu ca fiu al militarului Sava Dimitriu (1863-1938), viitor general.[2] Fratele său mai mic era viitorul general Romulus Dimitriu (1892-1981).[3] Horațiu a manifestat un talent precoce în domeniul picturii:[2] la 12 ani picta și făcea caricaturi, începând să ia lecții artistice cu pictorii Dimitrie N. Cabadaief și Gheorghe Baba (tatăl pictorului Corneliu Baba).[4] După absolvirea Liceului Militar (1908), el a mers în Bavaria pentru a studia la Academia de Arte Frumoase din München, la clasa de desen a lui Gabriel von Hackl, arătându-se interesat de însușirea unui desen corect și a tehnicii gravurii în lemn.[5] Și-a continuat apoi studiile artistice la École Nationale des Beaux-Arts din Paris, de unde a plecat în urma unui conflict cu direcțiunea, devenind elev al maestrului Jean-Paul Laurens. Revenit în capitala României, Dimitriu a expus în 1915 patru dintre lucrările sale la Expoziția oficială a artiștilor în viață și cinci gravuri la cea de-a 15-a expozițiune a Societății Tinerimea artistică, inclusiv lucrările Le maître Georges Enesco, Africa și Bravo Torrero.

În toamna aceluiași an a avut o expoziție personală la Craiova, unde a expus mai multe peisaje, picturi în ulei, studii după natură, capete de expresie și xilogravuri. A fost cooptat în echipa artiștilor de pe lângă Marele Cartier General. În aprilie 1918 și-a prezentat ultimele sale lucrări într-o expoziție personală la Iași, în sala ziarului Omul liber, apoi în 1921 a deschis o nouă expoziție la București unde a prezentat 86 de lucrări: picturi în ulei, pasteluri, desene, gravuri, litografii și panouri decorative, realizate în ultimii ani la Câmpulung Muscel, Craiova și București. A mai realizat xilogravuri pentru volumul de povestiri Omul din vis (1926) al lui Cezar Petrescu.[6][7]

În anii care au urmat, Horațiu Dimitriu a participat și la alte expoziții, inclusiv expoziții ale Tinerimii artistice și Salonul oficial bucureștean. În 1925 a participat la o expoziție comună, expunându-și propriile lucrări alături de cele ale unor artiști ca Nicolae Tonitza și Ștefan Dimitrescu la Sâmbăta de Sus. Ultima expoziție personală a lui Horațiu Dimitriu a avut loc la Ateneul Român din București, unde și-a prezentat lucrările realizate la Sâmbăta de Sus și București. El a murit de tuberculoză chiar în ziua vernisajului.

Vocația sa artistică i-a fost recunoscută de critici de artă și artiști ca Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, Victor Ion Popa și Henri Blazian.[4]

Lucrări

modificare
  1. ^ Mariana Leferman, Gabriela Braun, Adrian Năstase, Dicționarul personalităților doljene: restitutio, Editura Aius, Craiova, 1999, p. 72.
  2. ^ a b Paul Rezeanu, Artele plastice în Oltenia: 1821-1944, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980, p. 92.
  3. ^ Magazin istoric, volumul 42, edițiile 1-6, 2008, p. 128.
  4. ^ a b Revista muzeelor și monumentelor: Muzee, volumul 15, edițiile 1-10, Consiliul Culturii și Educației Socialiste, 1978, p. 135.
  5. ^ Paul Rezeanu, Artele plastice în Oltenia: 1821-1944, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980, p. 130.
  6. ^ Perpessicius, Doisprezece prozatori interbelici, Editura Eminescu, București, 1980, p. 186.
  7. ^ Perpessicius, Scriitori români, vol. 5, Editura Minerva, București, 1986, p. 129.

Bibliografie

modificare
  • Paul Rezeanu: Pictori puțin cunoscuți. Editura Alma, Craiova, 2009.
  • Tudor Octavian: Pictori români uitați. Editura NOI, București, 2003, ISBN 973-7959-02-7, p. 110 ș.a.

Legături externe

modificare