Hugo de Champagne
| Hugo de Champagne | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1074  |
| Decedat | 1126 (52 de ani) Palestina, Iordania |
| Părinți | Theobald al III-lea de Blois Adela de Valois[*][1] |
| Frați și surori | Eudes III de Troyes[*] Ștefan al II-lea de Blois Philip of Champagne[*] |
| Căsătorit cu | Constance of France, Princess of Antioch[*] (din ) Elisabeth de Bourgogne[*] |
| Copii | Eudes Ier de Champlitte[*] |
| Ocupație | aristocrat[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Hugo de Champagne (n. cca. 1074 – d. 1125) a fost conte de Champagne din 1093 până la moarte.
Viața modificare
Hugo a fost cel de al treilea fiu al lui Theobald al III-lea, conte de Blois, purtând titlul de conte de Bar-sur-Aube. Fratele său mai vârstnic, Eudes al V-lea conte de Troyes, a murit în 1093,[2] lăsându-l pe Hugo ca stăpân în Troyes, unde el și-a concentrat curtea, și în Vitry-le-François. În acest fel, cele trei comitate în jurul cărora se va forma comitatul de Champagne[3] erau unite sub o singură persoană și, cu toate că Eudes prefera să se intituleze conte de Troyes, cei din jurul său au ales să folosească titulatura de conte de Champagne.
Primul act menționat din vremea sa, o danie monahală de la 1094, reprezintă cel mai vechi document al arhivei comitale de Champagne.[3] Actul care a avut rezonanță în epocă îl constituie conferirea de terenuri în anul 1115 către călugărul Bernard de Clairvaux, din ordinul benedictin, reformat la Cîteaux și devenit astfel Ordinul cistercian, pentru a forma abația Clairvaux (astăzi, Ville-sous-la-Ferté). Bernard a devenit ulterior una dintre marile personalități ale epocii, fiind sanctificat de către Biserica catolică. De asemenea, se păstrează o scrisoare de afecțiune a lui Bernard de Clairvaux către Hugue de Champagne,[4] scrisă în anul 1125, pe când Hugue era plecat pentru a treia oară[5] pentru a lupta în Țara Sfântă. Era un moment în care Hugue devenea cavaler templier. Între timp, Hugue îl dezmoștenise pe fiul său Eudes I (Hugue se considera pe sine ca fiind impotent, drept pentru care nu l-a recunoscut niciodată pe Eudes I ca fiind fiul lui). În schimb, el a transferat titlurile către nepotul său, care va deveni Theobald al II-lea de Champagne.
În privința lui Eudes I, cei doi fii ai săi, Eudes al II-lea de Champlitte și Guillaume de Champlitte vor participa la Cruciada a patra.[6]
Atunci când Hugo a devenit cavaler templier în 1124, Ordinul cuprindea nu mai mult de 12 cavaleri, iar primul său mare maestru era vasal al lui Hugue, anume Hugues de Payens, care îl însoțise la Ierusalim în anul 1104.[7]
De asemenea, Hugo a mai fost un generos patron al abațiilor de Moustier-Ramey și de Molesme, situate la sud de Troyes. Într-o scrisoare adresate lui de către Yves of Chartres (Scrisoarea CCCXLV), episcopul de Chartres îi amintea de obligațiile sale maritale, probabil pentru a-l face să ezite înainte de a depune jurământul de castitate.
Note modificare
- ^ The Peerage
- ^ Theodore Evergates, The Aristocracy in the County of Champagne, 1100-1300, 2007, p. 7.
- ^ a b Th. Evergates, p. 7.
- ^ Bernard of Clairvaux, Letter XXXI: A Hugues, comte de Champagne, qui s'était fait Templier en l'an 1125.
- ^ Hugue mai plecase în Palestina în 1113 și 1121, potrivit mărturiei cronicarului Albericus Trium Fontanum.
- ^ George Finlay, A History of Greece: Mediaeval Greece and the empire of Trebizond, A.D. 1204, Clarendon Press, 1877, p. 175.
- ^ Michael Baigent și Richard Leigh, The Temple and the Lodge, 1991, p. 42 ș. u.
Legături externe modificare
- Hugues of Champagne (1093-1125) Arhivat în , la Wayback Machine. fr
- The same Arhivat în , la Wayback Machine. fr