Deschide meniul principal

BiografieModificare

S-a născut la Haarlem. Tatăl său, Gerrit de Vries, a fost avocat și ministru al Justiției sub domnia regelui Wilhelm al III-lea. Mama sa, Maria Everardina Reuvens, a fost fiica lui Jacob Christiaan Reuvens, primul profesor de arheologie de la Universitatea din Leiden.

Încă de tânăr, Hugo de Vries manifestă interes pentru botanică, obținând mai multe premii pentru ierbarele sale în perioada de gimnaziu, petrecută la Haarlem și Haga.

În 1866 intră la Universitatea Leiden pentru a-și desăvârși studiile botanice pe care le încheie în 1870.

ContribuțiiModificare

Hugo de Vries este atras de concepția evoluționistă[10] și scrie o dizertație pe tema efectului căldurii asupra creșterii plantelor, lucrare în care a introdus și câteva din afirmațiile lui Darwin.

Redescoperirea geneticiiModificare

În 1889, de Vries a emis ipoteza existenței "pangenelor", acum numite "gene" și folosit-o ca argument pentru explicarea mecanismului evoluției în salturi. Așadar, de Vries confirmă și dezvoltă evoluționismul lui Darwin. Pentru aceasta s-a bazat și pe Legile lui Mendel care fuseseră uitate și pe care de Vries le-a redescoperit în 1900.[11]

Pentru a demonstra această teorie a "pangenelor", care inițial nu a fost luată în considerație, de Vries realizează o serie de încrucișări ale plantei Oenothera lamarckiana.[12]

Teoria mutațiilorModificare

În locul gradualismului susținut de Darwin, de Vries introduce conceptul de mutație în salturi.[13] Ca reacție la stresul exercitat de mediul înconjurător, pot apărea mutații radicale la indivizi, chiar în generația care succede, astfel apărând noi specii.

LucrăriModificare

  • 1889: Intracellular Pangenesis;
  • 1901 - 1903: Die Mutationstheorie ("Teoria mutațiilor");[14]
  • 1905: Species and Varieties: Their Origin by Mutation ;
  • 1908: Plant Breeding[15] ("Creșterea plantelor").

Importanța operei saleModificare

Conceptele și teoriile lui de Vries au fost continuate de geneticianul britanic William Bateson (1861-1926) și biologul american Thomas H. Morgan (1866-1945).

Ulterior, această dispută dintre teoria graduală și cea a salturilor a fost rezolvată prin apariția, prin anii 30 ai secolului al XX-lea, a teoriei sintetice a evoluției sau neo-darwinismul, valabil până astăzi.

Apreciere și recunoștințăModificare

NoteModificare

  1. ^ https://docs.google.com/spreadsheets/d/1dsunM9ukGLgaW3HdG9cvJ_QKd7pWjGI0qi_fCb1ROD4/pubhtml?gid=216486814&single=true  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Hugo de Vries (în neerlandeză), Biografisch Portaal 
  4. ^ a b VRIES Hugo De (în franceză), Comité des travaux historiques et scientifiques 
  5. ^ a b Hugo de Vries, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  6. ^ a b Hugo de Vries, SNAC, accesat în  
  7. ^ a b Hugo de Vries, KNAW Past Members, accesat în  
  8. ^ Де Фриз Хуго, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  9. ^ Де Фриз Хуго, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  10. ^ În 1859, Darwin publicase Originea speciilor (On the Origin of Species by Means of Natural Selection).
  11. ^ Redescoperirea legilor lui Mendel mai este atribuită și botanistului german Carl Correns (1864 - 1933) și agronomului austriac Erich von Tschermak-Seysenegg (1871 - 1962).
  12. ^ Un fel de primulă, "ciuboțica-cucului", plantă cu floarea galbenă, ce crește în mod spontan.
  13. ^ Aceasta se confirmă mai ales în regnul vegetal.
  14. ^ În 1910 - 1911, au apărut și edițiile în engleză (The Mutation Theory ).
  15. ^ În 1908 a apărut și ediția în germană.