· Secolul 18 Secolul 19 Secolul 20  ·
 · Anii 1820 · Anii 1830Anii 1840Anii 1850 · Anii 1860 ·
◄◄ ·  · 1843 · 1844 · 1845 · 1846 · 184718481849 · 1850 · 1851 · 1852 · 1853 ·  · ►►


1848 (MDCCCXLVIII) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.

EvenimenteModificare

 
Fruntașii Revoluției din Țara Românească
 
Arderea Regulamentului Organic și a Arhondologiei
 
România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății de Constantin D.Rosenthal.

IanuarieModificare

MartieModificare

  • 5 martie: La Heidelberg, 51 de reprezentanți ai opoziției liberale și democratice din statele de sud și vest ale Confederației Germane hotărăsc convocarea unui "Preparlament" la Frankfurt pe Main, care să pregătească întrunirea unei Adunări Constituante pentru întreaga Germanie. Burghezia liberală ia conducerea mișcării în vederea realizării unității statale a poporului german.
  • 13 martie: Izbucnirea revoluției la Paris și Viena.
  • 13-16 martie: Ciocniri între populație și armată pe străzile Berlinului, în timp ce mai mulți deputați cer regelui acceptarea "revendicărilor din martie".
  • 18-19 martie: Insurecția armată a berlinezilor, încheiată cu victoria maselor.
  • 20 martie: Regele Ludwig I al Bavariei abdică.
  • 26 martie: Mare adunare populară la Berlin. Muncitorii cer o lege electorală democratică, înființarea unui Minister al Muncii, pensii pentru invaliditate provocată de accidente de muncă, etc.

AprilieModificare

  • 8 aprilie: În casa lui Constantin Rosetti se desfășoară adunări secrete ale revoluționarilor munteni pentru stabilirea datei începerii revoluției.

MaiModificare

IunieModificare

  • 9 iunie: Asupra domnitorului Gheorghe Bibescu care venea de la plimbare fără escortă s-au tras dintr-o trăsură șase focuri de armă, fără a-l răni, doar sfâșiindu-i epoletul stâng. Rănit a fost Alecu Villara, ministrul de interne și totodată cuscrul domnitorului, care îl însoțea la plimbare.
  • 11 iunie: Ofițerii munteni se prezintă la palat și prezintă domnitorului proclamația lor. Domnitorul este obligat să semneze proclamația și să accepte revendicările trecute în constituție. Guvernul a fost destituit iar Gheorghe Bibescu a semnat ordonanțele de numire a noilor miniștri din Guvernul Provizoriu: Nicolae Golescu ministru de interne, Ștefan Golescu ministru de justiție, Gheorghe Magheru ministru de finanțe, I.H. Rădulescu ministru al instrucțiunilor publice, Nicolae Bălcescu secretar de stat, Constantin Rosetti aga poliției.
  • 13 iunie: Domnul Țării Românești, Gheorghe Bibescu abdică. Țara este condusă de Guvernul Provizoriu.
  • 14 iunie: Are loc unirea celor două guverne, de la Islaz și București.
  • 15 iunie: Pe câmpia Filaretului - numită apoi prin decret Câmpia Libertății - are loc o mare adunare populară la care participă cca 30.000 de oameni. S-a citit Proclamația, s-au sfințit steagurile tricolore care purtau deviza „Dreptate-Frăție”; s-a depus jurământul de către guvern, gardă națională, oștire și popor.
  • 19 iunie: Guvernul Provizoriu este arestat ca urmare a unui complot al boierimii reacționare, cu complicitatea unor ofițeri superiori. Nu au fost arestați, nefiind la palat, N. Golescu și I.C. Brătianu. În final, colonelul Ioan Odobescu, conducătorul oștirii, este arestat și guvernul eliberat.
  • 25 iunie: Este desființată „Eforia școalelor” și învățământul devine gratuit în Țara Românească.
  • 26 iunie: Guvernul revoluționar decretează eliberarea robilor țigani ai boierilor; aceștia devin oameni liberi începând cu 10 iulie 1848.
  • 29 iunie: La mitropolitul Neofit al II-lea are loc o adunare a boierilor reacționari. Se proclamă restaurarea vechiului regim, formându-se o căimăcămie.
  • 30 iunie: Bucureștenii se ridică împotriva regimului reacționar instaurat de mitropolitul Neofit al II-lea, obligându-l să proclame înlăturarea căimăcămiei și rechemarea Guvernului Provizoriu.

IulieModificare

AugustModificare

SeptembrieModificare

  • 2 septembrie: Noul comisar al Porții, Mehmed Fuad Pașa, pornește cu armata dinspre Giurgiu spre București.
  • 6 septembrie: La București, „Cărțile blestemate”, exemplarele originale ale Regulamentului Organic și Arhondologia sunt duse la Mitropolie, unde, în cadrul unei mari adunări populare, mitropolitul este obligat să afurisească regulamentul și pe cei care vor dori să-l reintroducă. La final, cărțile sunt rupte și arse, filă cu filă.
  • 13 septembrie: Mehmed Fuad Pașa i-a convocat în tabăra turcească campată la Cotroceni pe mitropolit și notabilitățile orașului, pentru a le comunica hotărârea Înaltei Porți. Le-a fost citită o proclamație prin care sultanul cerea „să piară cu totul orice urmă a revoluției” și a prezentat firmanul sultanului, prin care Locotenența Domnească era dizolvată, în locul ei fiind numit caimacam logofătul Constantin Cantacuzino. Nicolae Bălcescu și ceilalți revoluționari protestează - ei sunt arestați și trimiși în exil.
  • 13 septembrie: Bătălia din Dealul Spirii: Un corp al armatei turcești (cca. 5.000 de oameni) condus de Kerim Pașa s-a întâlnit cu trupa pompierilor din București comandați de căpitanul Pavel Zăgănescu la 300 m de poarta cazarmei Alexandria. Locul era îngust și pompierii au început să se îmbrâncească cu cavaleria și infanteria turcească; s-au încăierat și s-au tras focuri de armă. Turcii au deschis focul asupra cazarmei și din cazarmă li s-a răspuns cu foc. Lupta corp la corp dusă de pompieri, mult inferior ca număr, a fost crâncenă. Românii au pierdut 50 de ostași și 57 au fost răniți. După 12 ani, în 1860, Alexandru Ioan Cuza îl va avansa pe căpitanul Pavel Zăgănescu la grad de colonel, îl va numi la comanda pompierilor din București și va acorda medalia „Pro virtute militari” și pensii veteranilor de la 13 septembrie 1848.
  • 15 septembrie: Trupe rusești intră în Țara Românească.
  • 16 septembrie: Poarta îl numește caimacam pe Constantin Cantacuzino. El va domni până în iunie 1849, când este numit domn Barbu Știrbei.
  • 25 septembrie: Prin decret, majoritatea conducătorilor Revoluției sunt exilați. Cei mai mulți au ajuns la Constantinopol și de aici în Asia Mică la Brussa, unde au stat ca pensionari ai guvernului turc. Frații Golești au fugit în Franța unde și-au cheltuit toată averea. Ceilalți s-au refugiat în Transilvania sau în Franța.

OctombrieModificare

  • 2 octombrie: Măsura eliberării robilor țigani luată de Guvernul provizoriu este revocată.

DecembrieModificare

NedatateModificare

Arte, Știință, Literatură și FilozofieModificare

NașteriModificare

DeceseModificare

Vezi șiModificare