I. C. Fundescu

scriitor român
I.C. Fundescu
Date personale
Nume la naștereIon C. Fundescu
Născut1836
Pitești, Țara Românească
Ocupațieversificator, prozator

I.C. Fundescu (n. 1836, Pitești – d. 1904) a fost un versificator și prozator român.

Basme, orații, păcălituri și ghicitori, ediție din 1875

A rămas cunoscut pentru două culegeri de basme care au fost elogiate de cărturarii B.P. Hasdeu și Ilarie Chendi. A făcut studiile la Pitești și în anul 1857 a devenit secretar și inspector în Comitetul teatrelor, unde a lucrat timp de 12 ani. A fost redactor la Pepelea, Teatrul, Telegraful, Tombatera și a colaborat la Dâmbovița, Naționalul, Românul, Satirul. Pe lângă nuvele, versuri sau chiar câteva încercări de roman, I.C.Fundescu a publicat volumele Literatură populară. Basme, orații, păcălituri și ghicitori în anul 1867 și Anecdote, păcălituri, basme, orații și ghicitori în anul 1896.[1][2]

Telegraful de București, cotidian politic, istoric și literar, apărut la 1 aprilie 1871, l-a avut pe I.C. Fundescu redactor-șef (4 ian. 1876 - dec. 1881) apoi director (ian. 1882 - 31 aug. 1888).[3] În anul 1876, a apărut la București „Calendarul Telegrafului”, redactat de I. C. Fundescu, în care au fost publicate materiale cu caracter anecdotic și umoristic.

  • Făt-Frumos și fata lui Roșu împărat
  • Fata din dafin
  • Făt-Frumos cu părul de aur
  • Dafin împărat
  • Fata de împărat și pescarul
  • N-aude, n-a vede
  • Ion Buzdugan
  • Sfânta Vineri
  • Balaurul cu douăsprezece capete
  • Cei trei frați de cruce
  • Sora Crivățului
  • Sorin

Referințe

modificare
  1. ^ Autor: I.C. Fundescu
  2. ^ „Basmele românilor. Vol. 4”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Petcu Marian, Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică

Legături externe

modificare