ICE Dunărea
Întreprinderea de Comerț Exterior (ICE) Dunărea a fost o companie de comerț exterior din România comunistă. Înființată prin Decretul C.S.382/15.10.1982, Întreprinderea de Comerț Exterior Dunărea a fost concepută ca o firmă a Securității, cu indicativul de Unitate Militară 0107, structură cuprinsă în UM 0544 - Centrul de Informații Externe[1]. Logica înființării - o structură-tampon a CIE (spionajul extern) prin care să se deruleze și controleze comerțul exterior al României, dar care să fie și o sursă de venit pentru Securitate[1]. Toate marile întreprinderi de stat care făceau comerț exterior lucrau prin ICE Dunărea: ICE Auto Dacia, ICE Danubiana, ICE Chimica, Metalexportimport, ICE Carpați etc[2]. ICE Dunărea avea rol de intermediar, dar și arbitru între întreprinderile respective, producătorii de mărfuri, și companiile care se ocupau de relația externă cu importatorii sau exportatorii din străinătate[2]. Relația cu partenerii externi se realiza prin Crescent Commercial and Maritime și reprezentanța din București, condusă de Dan Voiculescu, dar și cu sprijinul Oficiului Argus - director, Dragoș Diaconescu[2]. Transportul mărfurilor era asigurat de companii socialiste, precum Romtrans sau Navlomar[2]. Însă directivele veneau din "centrală", de la ICE Dunărea[2].
Veniturile Securității erau asigurate printr-un comision perceput legal - conform documentelor din dosar, ICE Dunărea percepea un comision de 1,4 la sută din rulajul unei întreprinderi la export și 1,2 la sută în cazul importului[1]. Primii șefi ai ICE Dunărea au fost generalul Aurel Stamatoiu, Epifanie Amofnoaie, Gheorghe Bădiță, Constantin Gavril și Constantin Rotaru[1]. Toți erau ofițeri acoperiți ai Securității[1].
Note modificare
Legături externe modificare
- Andrei Bădin: Povestea banilor lui "Felix", scrisă într-un dosar clasificat al SIE, 6 februarie 2013, Evenimentul zilei
- DOSARELE ICE DUNĂREA. Misterele fabricii de bani a Securității și misiunea lui Dan Voiculescu, 3 aprilie 2013, Ionel Stoica, Virgil Burlă, Evenimentul zilei