Iakov Iakir
| Iakov Iakir | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1908  Pîrlița, județul Bălți, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedat | 1980 (72 de ani) Netania, Israel |
| Cetățenie |  Israel |
| Ocupație | scriitor jurnalist redactor[*] traducător |
| Limbi vorbite | limba idiș limba rusă limba moldovenească |
| Activitate | |
| Limbi | limba idiș |
Modifică date / text  | |
Iakov Iakir (a publicat și sub pseudonimul „Iacob Lăpușneanu”; în idiș יאַנקל יאַקיר, în rusă Янкл Якир, transliterat: Iankl Iakir; n. 1908, Pîrlița, județul Bălți, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 1980, Netania, Israel) a fost un scriitor, jurnalist și traducător sovietic moldovean, everu născut în Basarabia. A scris în principal în idiș.
Biografie
modificareS-a născut în satul Pîrlița (acum în raionul Ungheni, Republica Moldova) din județul Bălți, gubernia Basarabia (Imperiul Rus).[1] A crescut în târgul de graniță Sculeni (acum în același raion). A absolvit gimnaziul ebraic „Mogen-Dovid” al lui Yehuda Tsirelson din Chișinău.
A debutat în colecția Onzog („Anunț”), în 1931 la Chișinău, împreună cu Herș-Leib Kajber și Herzl Rivkin. Colecția a fost concepută ca un organ periodic al unui grup de tineri scriitori basarabeni, care s-au unit ulterior în organizația Jung-Rumanie („Tânăra Românie”) din București. A fost, de asemenea, publicat în cotidianul Unzer Zeit („Timpul nostru”, redactor Zolmen Rozental) din Chișinău, diverse periodice din București, în primul rând în revista Scheubm („Ferestre”) editată de Iacob Sternberg și Solomon Bickel.[2]
La mijlocul anilor 1930 s-a întors la Chișinău, în 1940-1941 a lucrat ca profesor de idiș într-o școală evreiască. În timpul celui de-al doilea război mondial, a fost evacuat în Uzbekistan, unde a colaborat cu ziarul Einikeit („Unitate”), organul Comitetului Evreiesc Antifascist. În 1945 s-a întors la Chișinău și până în 1948 a lucrat ca corespondent pentru ziarul Einikeit din RSS Moldovenească.
La 16 februarie 1949, a fost primul arestat sub așa-numitul „Caz nr. 5390” privind grupul „troțkist-naționalist” al scriitorilor evrei basarabeni. La sfârșitul lunii septembrie a aceluiași an a fost condamnat la 10 ani de de muncă forțată cu în lagăre cu regim strict și, împreună cu scriitorii Herzl Rivkin, Motl-Herș Saktsier și Moyshe Altman, a fost deportat la Kuibîșev, de unde a a fost transportat în Kolîma. În Kotsugan (regiunea Magadan) a ispășit pedeapsa împreună cu scriitorul din Odesa Note Lurie și poetul Anatoli Jigulin.[3]
După eliberare și reabilitarea din 1955, s-a întors la Chișinău, unde în anii 1950-1960 a lucrat în redacțiile diferitelor ziare moldovenești și ca redactor la editura „Cartea moldovenească”. A fost angajat în jurnalism în limbile „moldovenească” și rusă; a publicat ficțiune evreiască în ziarele Folkshtime („Vocea poporului”, Varșovia) și Di Naye Prese („Presa nouă”, Paris). Odată cu apariția revistei Sovetish heymland („Patria sovietică”) în 1961 la Moscova, a început o cooperare regulată cu el. În anii 1960, a publicat o serie de nuvele și romane în revistă. Sub pseudonimul „Iacob Lăpușneanu”, a tradus proză și poezie rusă în limba „moldovenească” și a tradus și romanul lui Șalom Aleihem, „Stelele rătăcitoare”.[4]
După moartea prematură a fiicei sale (scriitoarea Svetlana Iakir, 1936-1971),[5] a emigrat în Israel (1972),[6] unde a publicat în Yerusholimer Almanakh („Almanahul Ierusalimului”), Di Goldane Keith („Lanțul de argint”), precum și în edițiile americane Ba Zikh („Acasă”) și Undzer Aign Worth („Cuvântul nostru”, ambele din New York); în ebraică în ziarele Maariv și Moznaim. În Israel, au fost publicate cărțile sale de povești: A Shlitn mit Ishevnikes („Sania cu sătenii”) și Geshikhtes un Portratn („Istorii și portrete”) în idiș și Yareakh Noheg ba-Kochavim („Luna conduce stelele”) în ebraică. A fost laureat al Premiului literar „Iakov Fihman”.
Cumnata lui Iakir a fost scriitoarea în idiș Enta Mash.
Note
modificare- ^ „Энциклопедия | Пырлица, Унгенский район”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Biografie în ediția online a Enciclopediei Evreiești în rusă
- ^ Жигулин А. Чёрные камни // Знамя. — 1988. — № 8. — С. 83—84
- ^ „Яков Иосифович Якир (Лэпушняну) | РГАЛИ”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Белая коза с серебряным колокольчиком Arhivat în , la Wayback Machine. Soroki
- ^ הסופר יעקב יקיר עלה מברה"מ, דבר, 19 באוקטובר 19
Legături externe
modificare- דב לוין, יהודי בֶּסַרַבִּיָה וצפון בּוּקובִינָה תחת השלטון הסובייטי במלחמת העולם השנייה (1945-1940), משואה, קובץ שנתי לתודעת השואה והגבורה, כרך י"ח, ניסן תשמ"ט („Dov Levin: Evreii din Basarabia și Bucovina de Nord sub conducerea sovietică în cel de-al doilea război mondial (1945-1940), Masuah, Fișa anuală a Holocaustului și a conștiinței eroice, Vol. 18, Nissan 5769”)