Zolmen Rozental
| Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Zolmen Rozental | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1889  Telenești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedat | (70 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească, URSS |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Ocupație | scriitor de literatură pentru copii[*] jurnalist scriitor poet |
| Limbi vorbite | limba ebraică limba idiș |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea din Odesa |
| Limbi | limba idiș |
Modifică date / text  | |
Zolmen Rozental ['zolmən 'rozəntal] (idiș זלמן ראָזענטאַל; în grafiere Format:Ge) (1889, Telenești, jud. Orhei, Basarabia — 19 martie 1959, Chișinău) a fost un scriitor, jurnalist și culegător de folclor de naționalitate evreiască din Basarabia. A scris în limbile idiș și ebraică.
Biografie modificare
Zolmen Rozental a fost unul dintre cei 10 copii ai unui arendaș din Telenești. După absolvirea școlii elementare heder, a dat examene la fără frecvență și a fost admis în clasa a opta la un gimnaziu din Odesa. Apoi a fost admis la universitatea din Novorossiisk.
În 1914 a înființat la Telenești școala evreiască, unde a predat până în 1919, când s-a mutat la Chișinău.
Activitatea literară modificare
A debutat în 1910 cu nuvele în gazeta Undzăr Lăbn (Format:Ge Viața noastră), editată la Varșovia de Mordhe Spector. A folosit pseudonimul Ș. Așkenazi. În presa din Odesa a publicat poezii și schițe, iar în anul 1917 era angajat ca redactor la gazeta Dos naie Lăbn (Das neue Leben; „Viața nouă”). Începând din 1917, a urmat publicarea unor volume de poezii și nuvele pentru copii, adolescenți și adulți: Lidălăch (Lieder; „Cântece”, 1918), Dos Vundăr Țikl (Das Wunderzicklein; „Căprița fermecată”, 1919), Unter Elioһus Boim (Unter Eliahus Baum; „Sub copacul lui Ilie”, 1919), Dos Naie Lăbn („Viața nouă”, nuvele, 1919), Dos Țigălă bam Vigălă (Das Zicklein beim Wiegelein; „O căprița lângă leagăn”), Dăr Crăcimăr (Der Kretschmer; „Cârciumarul”), Măisălăh far Kindăr (Mejselech für Kinder; „Povești pentru copii”).
La Chișinău, în anii 1920-1922) s-a ocupat de redactarea ziarului Dăr Yid (Der Jid; „Evreul”). Din 1923 și până în 1938 (când în România a fost interzisă presa de limbă idiș), Rozental a fost redactorul unicului ziar evreiesc Undzăr Țait (Unsere Zeit; „Timpul nostru”), care avea cel mai bun rating (27%) dintre cele 22 de periodice evreiești basarabene. Ziarul avea circulație și în alte țări.
Tot la Chișinău, Rozental a editat, între anii 1925-1928, revista pentru copii Far idișn Kind (Für das jüdische Kind; „Pentru copilul evreu”), supliment al ziarului Undzăr Țait. În 1936 a condus colegiul de redacție al revistei pentru copii în limba ebraică Eșkolot, la care colaborau în anii 1923-1929 Iacov Fihman și Simha Ben-Țion.
Rozental a fost corespondent al periodicelor Die Welt („Lumea”, din Berlin), Literarishe Blätter („Foi literare”, din Varșovia), Ereț-Yisroel-Zeitung („Ziarul Eretz Yisrael”, din Tel Aviv) etc.
În deceniul 1920-1930 a publicat regulat în ziare nuvele din viața evreilor basarabeni. Au fost adunate parțial într-un volum întitulat Fun mein Heim (Von meinem Heim; „Din casa mea” sau „Din patria mea”) și tipărit în 1936.
În anii 1926-1927 s-a ocupat de reportajele de presă dedicate procesului intentat lui Scholom (Salomon) Schwartzbard, asasinul lui Simon Petliura (Der Schwarzbard process/Der Schwarzbardprozess, Chișinău).
Rozental a vizitat Palestina de trei ori, iar în 1938 a publicat la Chișinău) o carte de proză de călătorie, Unzer Land („Țara noastră”). A tradus din română în idiș romanul lui Eugen Herovanu „Jertfă veșnică” (în idiș Der eibiker Korbn), avându-i coautori pe K. A. Bertini (Golergant) și D. Vinnițki. A redactat în limba ebraică volumele cu caracter didactic Min һaZad („Dintr-o parte, 1938) și Pinkasi („Caietul”, 1939), în colaborare cu Iacov Cucer, Peredot („Animalul de călărit”, 1935), publicate în seria didactică Tarbut în Basarabia (1938-1939).
Folclorist modificare
Începând din 1910, Zolmen Rozental s-a ocupat cu cercetarea foclorului evreiesc din Basarabia. A adunat peste 300 de cântece populare. Ultima treime din acesta a fost inclusă în volumul Reșumot, editat la Tel Aviv în 1919 de Haim Nahman Bialik, I. H. Ravnițki și A. Druianov; restul culegerilor de folclor a fost publicat tot la Tel Aviv, în 1927, în volumul Reșumot 2. A scris un număr mare de texte pentru cântece în stil folcloric, care au devenit cântece populare, de exemplu "Ba dem Taihl"(La râu), "S'îzr Țebrohn Undzer Dăhl"(E stricat acoperișul nostru), "S'îz a frost- S'îz a mehaie" (Afară e frig- e fermecător), Ba dăm ștătl ștăit a ștâbl ("Se înalță în tîrg o căsuță", 1925) cu melodia cantorului Moișe Oișer. Ultimul cântec este foarte popular în mediul clezmerilor până în prezent, totalizând peste 20 de înregistrări, prima fiind cea a lui Moișe și Frădălă Oișer. Un mare număr de glume, bancuri și istorioare hazlii (1935-1938) au fost alcătuite de Rozental
Ultimii ani modificare
la 12 iunie 1940 Zolmen Rozental a fost arestat, iar la 18 ianuarie 1941 a fost condamnat la 8 ani de lagăre, ca participant activ al "curentuilui burghezo-naționalist al sionizmului", iar apoi i s-au mai adăugat încă 6 ani de lagăre la Ozernîi din regiunea Arhanghelsk. Soția și cele două fiice au fost expulzate din oraș și îndreptate spre popularea Siberiei. A revenit grav bolnav la Chișinău în anul 1954 după reabilitare, a lucrat într-un atelier de croitori într-o suburbie a orașului, decedând peste 5 ani (conform unor surse la Telenești). A fost reabilitat post-mortem prin hotărârea procurorului RSSM din 5 iunie 1989. Încă în timpul vieții la Ierusalim a apărut o culegere de basme pentru copii (1940), schițe și nuvele (Tel-Aviv, 1949)în traducere în ivrit. Au urmat traduceri în ivrit a Căpriței minunate (Tel- Aviv, 1960), și o ediție bilingvă (ivrit și idiș) de opere alese, redactată de Boris Sandler. Nepotul lui Zolmen Rozental este pictorul Zalman Galicinskii - organizatorul centrului informațional de ajutor jetrfelor antisemitismului din Israel - primei organizații, care și-a propus scopul să atragă atenția asupra incidentelor antisemite din Israel.
Bibliografie modificare
Cărți separate în limba idiș modificare
- לידעלער(lidălăh — Cântece pentru copii), Dos naie lăbm: Odesa, 1918.
- דאָס װוּנדער-ציגל (dos vundăr țigl— Căprița minunată), Odesa, 1919.
- אונטער אליהוס בױם (untăr eliohus boim— Sub copacul lui Ilie), Odesa, 1919.
- דאָס נײַע לעבן (dos naie lăbm— Viață nouă, nuvele), Odesa, 1919.
- דער שװאַרצבאָרד-פּראָצעס: פּאַריז 1926 — *אָקטאָבער 1927 (dăr Șvarțburd proțess — Procesul Șvarțbard: Paris, 1926 — oct. 1927), ediția II, Undzăr Țait: Chișinău, 1927.
- פֿון מײַן הײם (Fun Main Âim— Din casa mea. Nuvele), S. Rozenștroih: Chșinău, 1936.
- אונדזער לאַנד: רעפּאָרטאַזשן (undzăr land — Pământul meu: reportaje), Fraint Fun Idișn Buh (Tipografia S. Rozenștroih): Chișinău, 1938.
- געקליבענע װערק (Gheklibănă wărk /mivhar ktavim —opere selecte, idiș și ivrit), sub redacția lui Boris Sandler, M. Kotik și Ia. Mazor, Igud Olami Iehudei Бesarabia: Тel- Aviv, 1997.
Folcloristică modificare
În ivrit modificare
- הרשלי וחלומו (aventurie lui Gherșălă din Оstropol), «Тarbut în Basarabia», tipografia «Tehnic» — M. Дector: Chișinău, 1939.
- חליפה למתנה (halifa lematana — un costum - cadou, istorii copilărești), «Tarbut»: Chișinău, 1939.
- Nаhum Boreah (Наhum fuge), Ierusalim, 1940.
- Аnașim i-Rgavim (Oameni și arături: schițe și nuvele), Tel Aviv, 1949.
- גדי הפלאות (Gdi һаPlaot — Eduțul minunat), Iavna: Тel Aviv, 1960.