Zolmen Rozental

Zolmen Rozental זלמן ראָזענטאַל ‎זלמן רוזנטל
Date personale
Născut	1889 Telenești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedat	19 martie 1959 (70 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească, URSS
Cetățenie	Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Ocupație	scriitor de literatură pentru copii[*]​ jurnalist scriitor poet
Limbi vorbite	limba idiș limba ebraică
Activitate
Studii	Universitatea din Odesa
Limbi	limba idiș

Zolmen Rozental ['zolmən 'rozəntal] (idiș זלמן ראָזענטאַל‎ sau în ebraică זלמן רוזנטל Zalman Rosental) (1889, Telenești, jud. Orhei, Basarabia — 19 martie 1959, Chișinău) a fost un scriitor, jurnalist și culegător de folclor de naționalitate evreiască din Basarabia. A scris în limbile idiș și ebraică.

Biografie

Zolmen Rozental a fost unul dintre cei 10 copii ai unui arendaș din Telenești, Strul (Israel) Rozental. Unchiul său patern a fost scriitorul idiș Lazar-David Rozental. După absolvirea școlii elementare heder, a dat examene la fără frecvență și a fost admis în clasa a opta la un gimnaziu din Odesa. Apoi a fost admis la universitatea din Novorossiisk.

În 1914 a înființat la Telenești școala evreiască, unde a predat până în 1919, când s-a mutat la Chișinău.

Activitatea literară

A debutat în 1910 cu nuvele în gazeta Unzer Lebn ( Viața noastră), editată la Varșovia de Mordhe Spector. A folosit pseudonimul Ș. Așkenazi. În presa din Odesa a publicat poezii și schițe, iar în anul 1917 era angajat ca redactor la gazeta Dos naie Lebn ( „Viața nouă”). Începând din 1917, a urmat publicarea unor volume de poezii și nuvele pentru copii, adolescenți și adulți: Lidălăch („Cântece”, 1918), Dos Vundăr Țigl („Căprița fermecată”, 1919), Unter Eliohus Boim (Unter Eliahus Baum; „Sub copacul lui Ilie”, 1919), Dos Naie Lebn („Viața nouă”, nuvele, 1919), Dos Țigălă bam Vigălă; „O căpriță lângă leagăn”), Der Crecimăr („Cârciumarul”), Maisălăh far Kinder (Mejselech far Kinder; „Povești pentru copii”).

La Chișinău, în anii 1920-1922) s-a ocupat de redactarea ziarului Der Yid („Evreul”). Din 1923 și până în 1938 (când în România a fost interzisă presa de limbă idiș), Rozental a fost redactorul unicului ziar evreiesc Undzăr Țait ( „Timpul nostru”), care avea cel mai bun rating (27%) dintre cele 22 de periodice evreiești basarabene. Ziarul avea circulație și în alte țări.

Tot la Chișinău, Rozental a editat, între anii 1925-1928, revista pentru copii Far idișn Kind („Pentru copilul evreu”), supliment al ziarului Undzăr Țait. În 1936 a condus colegiul de redacție al revistei pentru copii în limba ebraică Eșkolot, la care colaborau în anii 1923-1929 Iacov Fihman și Simha Ben-Țion.

Rozental a fost corespondent al periodicelor Die Velt („Lumea”, din Berlin), Literarishe Bletter („Foi literare”, din Varșovia), Ereț-Yisroel-Țaitung („Ziarul Eretz Yisrael”, din Tel Aviv) etc.

În deceniul 1920-1930 a publicat regulat în ziare nuvele din viața evreilor basarabeni. Au fost adunate parțial într-un volum întitulat Fun mein Heim („Din casa mea” sau „Din patria mea”) și tipărit în 1936.

În anii 1926-1927 s-a ocupat de reportajele de presă dedicate procesului intentat lui Scholom (Salomon) Schwartzbard, asasinul lui Simon Petliura (Der Schwarzbard proțess, Chișinău).

Rozental a vizitat Palestina de trei ori, iar în 1938 a publicat la Chișinău) o carte de proză de călătorie, Unzer Land („Țara noastră”). A tradus din română în idiș romanul lui Eugen Herovanu „Jertfă veșnică” (în idiș Der eibiker Korbn), avându-i coautori pe K. A. Bertini (Golergant) și D. Vinnițki. A redactat în limba ebraică volumele cu caracter didactic Min haTzad („Dintr-o parte", 1938) și Pinkasi („Caietul”, 1939), în colaborare cu Iakov Kucer, Pradot („Catârce”, 1935), publicate în seria didactică Tarbut în Basarabia (1938-1939).

Folclorist

Începând din 1910, Zolmen Rozental s-a ocupat cu cercetarea foclorului evreiesc din Basarabia. A adunat peste 300 de cântece populare. Ultima treime din acesta a fost inclusă în volumul Reșumot, editat la Tel Aviv în 1919 de Haim Nahman Bialik, I. H. Ravnițki și A. Druianov; restul culegerilor de folclor a fost publicat tot la Tel Aviv, în 1927, în volumul Reșumot 2. A scris un număr mare de texte pentru cântece în stil folcloric, care au devenit cântece populare, de exemplu "Ba dem Taihl"(La râu), "S'îzr Țebrohn Undzer Dehl"(E stricat acoperișul nostru), "S'îz a frost- S'îz a mehaie" (Afară e frig- e fermecător), Ba dem ștetl șteit a știbl ("Se înalță în tîrg o căsuță", 1925) cu melodia cantorului Moișe Oișer. Ultimul cântec este foarte popular până în zilele noastre în mediul klezmerilor , totalizând peste 20 de înregistrări, prima fiind cea a lui Moișe și Fredălă Oișer. Un mare număr de glume, bancuri și istorioare hazlii (1935-1938) au fost alcătuite de Rozental

Ultimii ani

la 12 iunie 1940 Zolmen Rozental a fost arestat, iar la 18 ianuarie 1941 a fost condamnat la 8 ani de lagăre, ca participant activ al "curentuilui burghezo-naționalist al sionismului", iar apoi i s-au mai adăugat încă 6 ani de lagăre la Ozernîi în regiunea Arhanghelsk. Soția și cele două fiice au fost expulzate din oraș și trimise în Siberia. A revenit grav bolnav la Chișinău în anul 1954 după reabilitare, a lucrat într-un atelier de croitori într-o suburbie a orașului, decedând după 5 ani (conform unor surse la Telenești). A fost reabilitat post-mortem prin hotărârea procurorului RSSM din 5 iunie 1989. Încă în timpul vieții la Ierusalim a apărut o culegere de basme pentru copii (1940), schițe și nuvele (Tel-Aviv, 1949) în traducere în ebraică. Au urmat traduceri în ebraică ale Căpriței minunate (Tel- Aviv, 1960), și o ediție bilingvă ebraică-idiș de Opere alese, redactată de Boris Sandler.

Viața personală

Zolmen Rozental a fost căsătorit cu Berta Rozental, născută Fuchs (1902-1957), de profesie cântăreață de operă. . O fiică a lor, Zitta Zalmanovna Rozental (n.1933) căsătorită Goldlager, a fost pianistă, concertmaistru si pedagog muzical, conferențiar la Institutul de arte Gavril Muzicescu din Chișinău . Nepotul lui Zolmen Rozental este pictorul Zalman Galicinski - organizatorul centrului informațional de ajutor victimelor antisemitismului din Israel - prima organizațiw, care și-a propus să atragă atenția asupra incidentelor antisemite în Israel.

Cărți

în limba idiș

• ךלידעלע (Lidălăh — Cântece pentru copii), Dos naie lebn: Odesa, 1918.
• דאָס װוּנדער-ציגל (Dos vunder țigl— Căprița minunată), Odesa, 1919.
• אונטער אליהוס בױם (Untăr Eliohus boim— Sub copacul lui Ilie), Odesa, 1919.
• דאָס נײַע לעבן (Dos naie lebn— Viață nouă, nuvele), Odesa, 1919.
• דער שװאַרצבאָרד-פּראָצעס: פּאַריז 1926 — *אָקטאָבער 1927 (Der Șvarțbord proțes — Procesul Șvarțbard: Paris, 1926 — oct. 1927), ediția II, Undzăr Țait: Chișinău, 1927.
• פֿון מײַן הײם (Fun Main Heim— Din casa mea. Nuvele), S. Rozenștroih: Chișinău, 1936.
• אונדזער לאַנד: רעפּאָרטאַזשן (Undzăr land — Pământul meu: reportaje), Fraint Fun Idișn Buh (Tipografia S. Rozenștroih): Chișinău, 1938.
• געקליבענע װערק (Gheklibene verk /mivhar ktavim —opere alese, idiș și ebraică), sub redacția lui Boris Sandler, M. Kotik și Ia. Mazor, Igud Olami LeIehudei Бesarabia: Тel- Aviv, 1997.

Culegeri de folclor

• Șirei-Аm (Cântece populare), v Reșumot, Тel Aviv, 1919.
• Șirei-Аm (Cântece populare), v Reșumot II, Тel Aviv, 1927.

în ebraică

• הרשלי וחלומו (Hershele vehalomó - Herșele si visul său - Aventurile lui Herșălă din Оstropol), «Тarbut în Basarabia», tipografia «Tehnic» — M. Dector: Chișinău, 1939.
• חליפה למתנה (Halifá lemataná — Un costum în dar, povestiri pentru copii), «Tarbut»: Chișinău, 1939.
• Nаhum Boréah (Nаhum fuge), Ierusalim, 1940.
• Аnașim u-Rgavim (Oameni și bulgări: schițe și nuvele), Tel Aviv, 1949.
• גדי הפלאות (Gdi HаPlaot — Ieduțul fermecat), Iavna: Тel Aviv, 1960.