Iacov Ohotnikov
Date personale
Născut1897 Modificați la Wikidata
Romanovca, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (40 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia Militară M. V. Frunze[*]  Modificați la Wikidata

Iacov Ohotnikov (în rusă Яков Охотников; n. 1897, Romanovca, Imperiul Rus – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un militant și economist sovietic.

Biografie

modificare

S-a născut în colonia evreiască Romanovka (acum orașul Basarabeasca) din ținutul Bender, gubernia Basarabia, Imperiul Rus. În 1917 a devenit membru al Consiliului Deputaților Soldaților din Ekaterinoslav, iar în 1918 al Partidului Comunist (PCUS). În același an (1918) a fost comandantul unui detașament partizan din Basarabia, apoi, în funcții de comandă în divizia 45 a Armatei Roșii și adjutant al comandantului districtului militar din Kiev, Iona Iakir. A fost unul dintre cei mai apropiați prieteni ai scriitorului Isaac Babel și militarilor Dmitri Schmidt și Efim Dreitser din timpul Războiului Civil Rus.[1][2]

În anii 1920 a fost membru al opoziției troțkiste, pentru care fapt, în februarie 1927 a fost supus unei mustrări de partid. Ca student al Academiei Militare „Frunze”, împreună cu cadeții Vladimir Petenko și Arkadi Geller, a participat la protecția Mausoleului lui Lenin în timpul defilării din 7 noiembrie 1927, unde l-a atacat pe Stalin cu pumnii.[3][4][5][6] În ciuda incidentului, toți trei și-au continuat studiile la academie.

A lucrat ca șef-adjunct al Gipromez (Institutul de Stat pentru Proiectarea Uzinelor Metalurgice). La începutul anilor 30 a fost șef al Institutului de Stat pentru Proiectarea Uzinelor de Aviație din Moscova (Giproaviaprom).[7]

A fost expulzat din PCUS în 1932 și arestat în 1933 în cazul „grupului contrarevoluționar al lui Ivan Smirnov”, fiind condamnat la trei ani de închisoare.[8] S-a aflat în exil în Magadan, unde a lucrat ca șef al unui depozit.[9]

A fost din nou arestat (Marea Epurare) la 10 august 1936 la Magadan, transportat la Moscova, unde la 7 martie 1937 a fost condamnat la pedeapsa capitală și împușcat a doua zi. A fost reabilitat la 15 mai 1958.

Referințe

modificare