Iakov Oksner

Iakov Oksner
Date personale
Născut	1888 gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedat	1941 (53 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească, URSS
Ocupație	poet
Limbi vorbite	limba rusă

Iakov Oksner (a publicat și sub pseudonimul Жак Нуaр, transliterat Jacques Noir; în rusă Яков Окснер; n. 1888, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 1941, Chișinău, RSS Moldovenească, URSS) a fost un evreu basarabean, poet-satirist, foiletonist și autor de poezii pentru copii rus.

Biografie

S-a născut în târgul Fălești din județul Bălți, Basarabia (Imperiul Rus). A crescut la Bălți și Chișinău, tatăl său, Vigder Herș-Srul Oksner (1845—?) era, de asemenea, originar din Fălești.

În 1907, la Chișinău, s-a căsătorit cu Sofia Seegal (n. 1887, Chișinău–?). În 1910 s-a stabilit la Odesa, unde până atunci locuia familia soției sale. Și-a început cariera literară la Chișinău, unde în anii 1905-1909 a colaborat în ziarul Бессарабская жизнь („Viața basarabeană”). La Odesa a fost publicat în „Satirikon” (1916-1917), „Ogoniok” și „Epoca”.

După revoluție rusă, s-a întors la Chișinău, unde a lucrat pentru ziarul Новое слово („Cuvântul nou”). În 1922 s-a mutat la Berlin, unde a publicat în Голосе эмигранта („Vocea emigrantului”), de asemenea, a publicat colecțiile de poezii Сквозь дымчатые стекла („Prin sticle fumurii”, 1922), Картонный паяц („Clovn de carton”, 1923), Лицом к Берлину („Cu fața spre Berlin”, 1924), Прищуренный глаз („Ochiul stricat”, 1925), На сквозняке („Într-un curent”, 1927), de asemenea, patru colecții de poezie pentru copii. A fost membru al cercului literar și artistic emigrant rus, organizat de Vladimir Klopotovski și Igor Severianin.

A fost publicat în ziarele Ruhl (Berlin), Сегодня („Astăzi”, Riga), Народная мысль („Gândul poporului”, ziar al evreilor din Riga), Время („Timpul”), Эхо („Ecoul”, Kaunas), alte ediții. A fost membru al grupului „Cabaret al comedianților ruși” din Berlin (1931), împreună cu Vladimir Despotuli, Iuri Ofrosimov și Victor Glickman.

În ianuarie 1936 s-a mutat la București, unde a colaborat cu ziarul „Discursul nostru”. În 1940, odată cu ocuparea Basarabiei de către URSS, s-a întors la Chișinău. A murit în ghetoul din Chișinău.