Iakov Silber

Iakov Silber
Date personale
Născut	1888 Vilhivți, Raionul Camenița, Hmelnîțkîi, RSS Ucraineană, URSS
Cetățenie	Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Ocupație	jurnalist
Activitate
Studii	Universitatea din Odesa

Iakov Silber (în rusă Яков Зильбер; n. 1888, Vilhivți, Raionul Camenița, Hmelnîțkîi, RSS Ucraineană, URSS – d. după 1941) a fost un jurnalist sovietic și organizator al educației jurnalistice în regiunea munților Ural. A fost primul rector al Institutului de Jurnalism din Sverdlovsk.

Biografie

S-a născut în satul Olhivți (acum în Ucraina) din gubernia Podolia a Imperiului Rus, în familia unui negustor de vite și pâine din comercianți evrei basarabeni. A studiat la un gimnaziul cu două clase din Briceni, gimnaziul cu șase clase din Camenița, a absolvit gimnaziul privat al lui Iglitski din Odesa (1908), apoi Facultatea de Fizică și Matematică a Universității Novorossiia (1910-1916). A fost un membru al partidelor de stânga: Partidul Social-Democrat al Muncii (1903-1911), Bund (1911-1917), începând cu 1920 în Partidul Comunist. A slujit ca soldat în Armata Țaristă (1916-1917) în timpul Primului Război Mondial, mai întâi în Regimentul de rezervă din Odesa, apoi pe front în Regimentul Podolsk al Armatei a 4-a.

După Revoluția din februarie, a fost ales secretar al comitetului executiv bolșevic al orașului Briceni, apoi al comitetului executiv Hotin. A fost un comandant al Gărzii Roșii (1917-1918), Armatei Roșii (1919), ofițer politic al regimentului Kondîba al Brigăzii I Basarabene (1919-1920). A fost arestat în repetate rânduri, de autoritățile țariste (1903), austriece (1918) și române (1918).

În anii 1921-1923 a activat în gubernia Volânia, din 1924, redactor al ziarului Волынский пролетарий („Proletarul din Volânia”), în 1925-1926 redactor al ziarului raional Думка („Duma”, Melitopol), editor al ziarului Красное Запорожье („Zaporojie roșu”), a fost, de asemenea, membru al comitetului redacției ziarului За соціалистічну перебудову („Pentru reconstrucția socialistă”, Harkov, 1930-1931). Din 1932, a ocupat o serie de funcții politice în regiunea munților Ural.

În februarie 1936 a organizat și a devenit primul director al Institutului Comunist de Jurnalism din Sverdlovsk (KIZ), mai târziu devenit, Institutul de Jurnalism din Sverdlovsk „Maiakovski”.

În 1937 a fost expulzat din Partidul Comunist, arestat (Marea Epurare) la 20 octombrie 1937, și condamnat de Colegiul Militar al Curții Supreme a URSS la 9 august 1938 la 15 ani de muncă forțată în lagăre, cu confiscarea tuturor bunurilor personale și înfrângerea în drepturi politice timp de 5 ani. Soarta ulterioară este necunoscută. A fost reabilitat la 19 iulie 1989..