Iarba șarpelui
Iarba șarpelui (Echium vulgare) este o specie de Echium nativă din Europa, și din vestul și centrul Asiei. Numele genului provine din greacă („echion”) înseamnă șarpe, și a fost dat din timpuri străvechi (Dioscorides și Plinius cel Bătrân). Planta este cunoscută încă din antichitate deoarece era folosită de către locuitorii dintre granițele de astăzi ale României, la tratarea anemiei, diareei, surmenaj, dureri de dinți, eczeme.[1][2]
| Iarba șarpelui | |
|---|---|
| |
| Iarba șarpelui înflorită | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| Diviziune: | Magnoliophyta |
| Clasă: | Magnoliopsida |
| Ordin: | Boraginales |
| Familie: | Boraginaceae |
| Gen: | Echium |
| Specie: | E. vulgare |
| Nume binomial | |
| Echium vulgare L. | |
Modifică text  |
|
Morfologie
modificare
Rădăcina este pivotantă, neagră; tulpina erectă, înaltă până la 1metru, rigidă, neramificată sau ramificată de la bază, acoperită cu peri scurți moi iar printre ei se găsesc peri lungi, setiformi; frunzele sunt linear – lanceolate, acute, cele de la bază sunt pețiolate, dispuse în rozetă, cele tulpinele sesile, uninerve, păroase; florile prezintă simetrie zigomorfă inițial au culoarea roșiatică apoi albastră, sau pot fi albe, roz, grupate în cime simple iar acestea într-o inflorescență cilindrică, paniculată; caliciul format din cinci sepale linear – lanceolate, gamofil; corola infundibuliformă, nu prezintă fornice, are cinci lobi inegali, ușor curbată și bilabiată, pubescentă, gamofilă; androceu din cinci stamine curbate, orientate în sus, exerte, roșietice iar anterele albastre; gineceul prezintă disc nectarifer la bază, stil lung, de asemenea exert, pubescent, cu stigmat bilobat.
În general perioada de înflorire este ceva mai târzie decât a celorlalte specii din această familie, începând din mai până în iulie. Fructele sunt nucule.
Descriere
modificareEste o plantă bienală monocarpică (moare după inflorire si fructificare) care crește până la 30–80 cm (12–31 in), cu frunze aspre, păroase, oblanceolate.[3] Florile încep de culoare roz și devin albastru viu și au 15–20 mm (0,59–0,79 in) într-un vârf ramificat, cu toate staminele proeminente. Polenul este albastru[4] dar filamentele staminelor rămân roșii, contrastând cu florile albastre. Înflorește între mai și septembrie în emisfera nordică. Epitetul specific latin „vulgare” înseamnă comun.[1]
Distribuție
modificareEste originară din Europa și din Asia temperată. A fost introdusă în Chile,[5] Noua Zeelandă[6] și America de Nord, unde este naturalizată în părți ale continentului, inclusiv în nordul Michiganului, fiind listată ca specie invazivă în Washington.[7] Se găsește în pajiști și vânci uscate, calcaroase, locuri goale și pustii, de-a lungul căilor ferate și pe marginea drumurilor și pe stâncile de coastă, dunele de nisip și plajele stâncoase.[8]
Cultivare
modificareE. vulgare este cultivată ca plantă ornamentală și au fost dezvoltate numeroase soiuri.[9][10]
Note
modificare- ^ a b „Guide to Poisonous Plants – College of Veterinary Medicine and Biomedical Sciences”. csuvth.colostate.edu. Colorado State University. Accesat în .
- ^ Klemow, Kenneth M.; Clements, David R.; Threadgill, Paul F.; Cavers, Paul B. (). „The biology of Canadian weeds. 116. Echium vulgare L”. Canadian Journal of Plant Science. 82 (1): 235–248. doi:10.4141/P01-058
.
- ^ Graves, Melissa; Mangold, Jane; Jacobs, Jim. „Biology, Ecology and Management of Blueweed” (PDF). store.msuextension.org. Montana State University. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Dorothy Hodges (). The pollen loads of the honeybee. Bee Research Association Ltd., London.
- ^ „Description and images of Echium vulgare (Hierba azul , Viborera , Ortiguilla), a native Chilean plant, provided by the supplier of native exotic Chilean seeds, Chileflora.com”. www.chileflora.com. Accesat în .
- ^ „Echium vulgare”. New Zealand Plant Conservation Network (în engleză). Accesat în .
- ^ „Common viper's bugloss: Echium vulgare (Lamiales: Boraginaceae): Invasive Plant Atlas of the United States”. www.invasiveplantatlas.org. Invasive Plant Atlas of the United States. Accesat în .
- ^ Fitter, R. & A. (1974). The Wild Flowers of Britain and Northern Europe. Collins.
- ^ „RHS Plantfinder - Echium vulgare 'Blue Bedder'”. Accesat în .
- ^ „AGM Plants - Ornamental” (PDF). Royal Horticultural Society. iulie 2017. p. 35. Accesat în .
