Ilia Ilf
Ilia Ilf | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Iehiel-Leib Arievici Fainzilberg |
Născut | [1] Odessa, Imperiul Rus[2][3] |
Decedat | (39 de ani)[4][5][1][6][7] Moscova, RSFS Rusă, URSS[8][9][10] |
Înmormântat | Cimitirul Novodevici[*] |
Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
Frați și surori | Sandro Fazini[*] |
Copii | Alexandra Ilf |
Cetățenie | Imperiul Rus[11] Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
Etnie | evreu |
Ocupație | scriitor jurnalist mecanic[*] scenarist fotograf scriitor de literatură științifico-fantastică[*] prozator[*] autor satiric[*] redactor[*] umorist dramaturg |
Limbi vorbite | limba rusă[1] |
Pseudonim | Ilya Ilf (Илья Ильф) |
Activitatea literară | |
Activ ca scriitor | prima jumătate a secolului al XX-lea |
Limbi | limba rusă |
Specie literară | satiră, feuilleton[*] , roman, nuvelă, poveste[*] , proză, ficțiune speculativă |
Opere semnificative | Douăsprezece scaune Vițelul de aur |
Modifică date / text |
Ilia Ilf (pseudonimul lui Ilia Arnoldovici Fainzilberg) (în rusă Илья Арнольдович Файнзильберг, în ucraineană Ієхієл-Лейб Арно́льдович Файнзільберг, n. , Odessa, Imperiul Rus – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un prozator rus.
Împreună cu Evgheni Petrovici Kataev (care semna sub pseudonimul de Evgheni Petrov), fratele scriitorului Valentin Kataev, a scris romane satirice în manieră picarescă ridiculizând credulitatea unora sau pretențiile și suficiența funcționarilor.
Biografie
modificareIlia Ilf s-a născut în anul 1897, la Odessa, Imperiul Rus, actualmente Ucraina. A fost fiul unui funcționar bancar, evreu. A absolvit o școală tehnică în 1913. A lucrat ca funcționar, tehnician telefonist, muncitor în industrie. A fost angajat la un birou de arhitectură, la o fabrică de muniții, la o uzină aeronautică. Dupa Revoluția din Octombrie a devenit contabil, apoi statistician. A debutat ca jurnalist la revista Sindetikon. A publicat poezie sub pseudonim feminin.
În 1923 s-a mutat la Moscova, unde a început să colaboreze la publicația Gunok, unde i-a întâlnit pe Mihail Bulgakov, Iuri Olesa iar, în 1925, pe Evgheni Petrov, alături de care va deveni celebru. Cei doi, Ilf și Petrov, au făcut literatură într-un mod unic.
Între 1933 și 1937 Ilf și Petrov au călătorit prin Europa. În 1935 au traversat Oceanul Atlantic, călătorie ce s-a materializat într-un remarcabil jurnal de călătorie american.
Ilia Ilf a murit de tuberculoză, probabil contractată în timpul periplului american, pe 13 aprilie 1937.
Literatura semnată Ilf și Petrov a fost interzisă de cenzura sovietică după 1948, la inițiativa lui Andrei Jdanov, dar curând reabilitată, în 1956, de către Nikita Sergheevici Hrușciov.
IIlia Ilf are o fată, Alexandra, care s-a manifestat activ în direcția conservării, popularizării și mediatizării operei tatălui său.
Note
modificare- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ (PDF) http://www.sptimes.ru/archive/pdf/1727.pdf Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ http://sptimes.ru/index.php?action_id=2&story_id=36196 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Ilja Ilf, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ The Fine Art Archive, accesat în
- ^ Ilya Ilf, Find a Grave, accesat în
- ^ Russkaia literatura XX veka. Tom 2, 2005[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ http://russia.rin.ru/guides_e/5218.html Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ http://www.imdb.com/name/nm0407633/bio Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ http://russiapedia.rt.com/prominent-russians/literature/ilya-ilf--evgeny-petrov/ Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ „Ilia Ilf”, Internet Movie Database
Bibliografie
modificare- Dublă autobiografie de Ilf și Petrov, 1001 de nopți sau Noua Șeherezadă, Editura Polirom, 2011 ISBN 978-973-46-2256-6
- Marea Enciclopedie Sovietică, citată de Adriana Liciu În notele volumului 1001 de nopți sau Noua Șeherezadă, Editura Polirom, 2011 ISBN 978-973-46-2256-6
- Editura Polirom, Catalog autori[nefuncțională]
- RT / RT projects / Russiapedia / Prominent Russians / Literature / Ilya Ilf & Evgeny Petrov