Wikipedia

Impactul războiului asupra copiilor

Aproape 250 de milioane de copii trăiesc în zone în care au loc conflicte armate[1], confruntându-se cu traume fizice și psihice cauzate de experiențele de război.

„Conflictul armat” este definit în două moduri conform Dreptului Internațional Umanitar: „1) conflicte armate internaționale, în care sunt implicate două sau mai multe state, și 2) conflicte armate non-internaționale, între forțe guvernamentale și grupuri armate neguvernamentale sau numai între astfel de grupuri”[2].

Copiii din zonele de război pot acționa ca făptași, devenind copii soldați. Se estimează că există aproximativ 300.000 de copii soldați în întreaga lume, 40% dintre aceștia fiind fete[3][4]. Copiii sunt, de asemenea, victime ale conflictelor armate. Sunt forțați să plece,[5] suferă de boli cu transmitere sexuală și sunt privați de oportunități de educație[6].

Context

modificare

Prezența copiilor în război ne întoarce înapoi în Evul Mediu și în războaiele napoleoniene. Copiii au luptat în Războiul Civil American, contribuind în mod semnificativ la Bătălia de la New Market, care a avut loc în Virginia (15 mai 1864). De asemenea, copiii au luptat și în cel de-al Doilea Război Mondial, în special în rândul „Tineretului Hitlerist”. Cu toate acestea, în zilele noastre, numărul copiilor care cad victime conflictelor armate este în creștere, așa cum este și numărul victimelor civile în general. In secolul al XVIII-lea, al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, aproximativ jumătate din victimele de război erau civili, în timp ce la sfârșitul anilor 1980 procentul era aproape de 90%. Copiii alcătuiau o mare parte din populația afectată de război. Datele Asociației Americane de Psihologie arată că din cei 95% dintre civilii uciși în ultimii ani de conflictele armate moderne, aproximativ 50% erau copii.

Potrivit Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), numărul estimat al victimelor din ultimul deceniu a fost de „2 milioane de copii morți, 4–5 milioane de copii rămași cu handicap, 12 milioane de copii rămași fără adăpost, mai mult de 1 milion de copii rămași orfani sau separați de părinții lor și aproximativ 10 milioane de copii traumatizați psihologic”[7]. În prezent, există peste două milioane de copii refugiați care fug din Siria și peste 870.000 de refugiați din Somalia.[8] Din cei peste 100.000 de oameni care au fost uciși în Siria, cel puțin 10.000 erau copii[9].

Factori potențiali de risc ai războiului asupra copiilor

modificare

Expunerea directă la violență

modificare

Decese și vătămări corporale

modificare

Copiii sunt uciși în timpul conflictelor prin expunerea directă la violență, cum ar fi bombardamentele și luptele. Numai în 2017, au avut loc 1.210 de atacuri teroriste în întreaga lume, majoritatea în regiunea Orientului Mijlociu, și 8.074 de decese.[10] Au avut loc nouă incidente teroriste cu peste o sută de morți în zonele de conflict. Sub administrația Trump, numărul victimelor civile cauzate de forțele armate ale Statelor Unite a atins un nivel record în Siria și Irak.[11][12] De asemenea, copiii sunt mai predispuși să fie răniți de minele terestre. Douăzeci la sută dintre victimele minelor sunt copii din țările afectate de mine.[13] Ei sunt adesea intrigați de aspectul colorat al minelor și explozivilor. Copiii își pot pierde vederea sau auzul; pot pierde părți ale corpului; pot suferi din cauza traumelor.[13] Cel puțin 8.605 de oameni au fost uciși sau răniți de minele terestre în 2016 și 6.967 de victime în 2015,[14] majoritatea fiind civili, iar 42% dintre victime erau copii. Numărul victimelor de copii a fost de cel puțin 1.544 în 2016.[14]

Violența sexuală

modificare

Organizația Națiunilor Unite definește termenul „violență sexuală legată de conflict” ca fiind „viol, sclavie sexuală, prostituție forțată, sarcină forțată, avort forțat, sterilizare forțată, căsătorie forțată și orice altă formă de violență sexuală de gravitate comparabilă comisă împotriva femeilor, bărbaților, fetelor sau băieților care este direct sau indirect legat de un conflict”.[15] Peste 20.000 de fete și femei musulmane au fost violate în Bosnia din 1992 până în prezent. Numeroase cazuri din Rwanda arată că fiecare adolescentă supraviețuitoare a fost violată.[16] Violența sexuală provoacă, de asemenea, răspândirea bolilor cu transmitere sexuală, cum ar fi HIV/SIDA.[17] Unul dintre factori este reprezentat de implicarea în forțele militare, deoarece acestea abuzează și exploatează sexual fetele și femeile în timpul conflictelor.[6] În plus, pe măsură ce mamele seropozitive dau naștere copiilor infectați cu HIV fără medicamente antiretrovirale, prevalența HIV/SIDA tinde să se răspândească rapid.[6]

Nevoi de bază nesatisfăcute în timpul războiului

modificare

Războiul întrerupe aprovizionarea copiilor și a familiilor lor cu bunuri necesare, cum ar fi hrană, apă, adăpost, servicii de sănătate și educație.[5] Lipsa accesului la aceste nevoi de bază poate priva copiii de dezvoltarea lor fizică, social-emoțională și psihologică. În cazul Sudanului de Sud, conflictele violente constante, împreună cu șocuri climatice, au afectat foarte mult economia bazată pe agricultură.[18] Drept urmare, peste 1,1 milioane de copii suferă de penurie alimentară severă.[18] În țările din Africa și Orientul Mijlociu, peste 2,5 milioane de copii suferă de malnutriție acută severă.[18] Sancțiunile economice, cum ar fi restricțiile comerciale din partea comunității și organizațiilor internaționale, pot juca un rol în dificultățile economice grave și în deteriorarea infrastructurii în zonele de conflict armat.[6] Acest lucru face supraviețuirea copiilor să fie extrem de dificilă, deoarece aceștia se află, de obicei, la cel mai jos nivel al statutului socio-economic. Începând cu 2001, se estima că aproximativ o jumătate de milion de copii irakieni vor fi morți din cauza regimului de sancțiuni.[6]

Comportamentul parental dăunător poate afecta, de asemenea, dezvoltarea copilului. Într-un context de război, familiile și comunitățile nu sunt capabile să ofere un mediu propice dezvoltării copiilor.[5] Dr. Mike Wessells, profesor de psihologie la Randolph-Macon College cu o vastă experiență în zonele de război a explicat: „Părinții afectați emoțional de război prezintă o capacitate diminuată de a-și îngriji copiii în mod corespunzător. Stresul de război sporește violența în familie, creând un model care se transmite mai departe atunci când copiii devin părinți”.[19] Lipsa resurselor crește sarcina cognitivă, care afectează capacitatea atenției, capacitatea cognitivă și controlul executiv, abilități esențiale pentru a raționa și rezolva probleme.[20] Capacitățile mentale și emoționale reduse cauzate de stresul provocat de un război le pot degrada capacitățile parentale și pot schimba negativ comportamentele față de copii.[5]

Perturbarea educației apare și odată cu distrugerea școlilor în timpul războaielor.[21] Resursele umane și financiare sunt compromise în timpul crizei. Organizația Națiunilor Unite a raportat că peste 13 milioane de copii sunt privați de oportunități de educație și peste 8.850 de școli au fost distruse din cauza conflictelor armate din Orientul Mijlociu.[22][23] Potrivit raportului UNICEF, în Yemen, 1,8 milioane de copii nu au beneficiat de educație în 2015.[23] Între 2014 și 2015, aproape jumătate de milion de copii din Fâșia Gaza nu au putut să meargă la școală din cauza pagubelor aduse școlilor.[23] În Sudan, peste trei milioane de copii nu pot merge la școală din cauza conflictelor.[23] În Mozambic, aproximativ 45% din școlile primare au fost distruse în timpul conflictului.[6] Frica și tulburările fac dificilă concentrarea copiilor și a profesorilor asupra educației.[24] Acest lucru generează un decalaj educațional, privând copiii de educația esențială, construind abilități socio-emoționale și, astfel, reîntegrându-se în societate. În plus, egalitatea de gen poate fi compromisă, deoarece perturbarea educației în zonele de conflict armat exclude în general fetele.[25]

Impactul asupra dezvoltării psihologice a copiilor

modificare

Dezvoltarea creierului

modificare

Experiența din copilăria timpurie reprezintă o mare parte a dezvoltării creierului uman. Conexiunile neuronale pentru capacitatea senzorială, limbajul și funcția cognitivă sunt toate realizate în mod activ în primul an de viață al unui copil.[26] Plasticitatea și maleabilitatea care se referă la flexibilitatea creierului sunt cele mai ridicate în primii ani de dezvoltare a creierului.[26] Prin urmare, creierul poate fi modificat cu ușurință de mediile înconjurătoare ale copiilor. În acest sens, copiii din zonele de conflict armat pot fi mai predispuși la probleme mentale, cum ar fi anxietatea și depresia, precum și problemele fiziologice ale sistemului imunitar și ale sistemului nervos central.

Stresul în copilăria timpurie poate împiedica dezvoltarea creierului copiilor, ceea ce duce la probleme de sănătate fizică și psihică.[27] Creierul sănătos și dezvoltarea fizică pot fi împiedicate de activarea excesivă sau prelungită a sistemelor de răspuns la stres.[27] Deși atât adrenalina, cât și cortizolul ajută la pregătirea organismului pentru a face față factorilor de stres, atunci când sunt obișnuiți cu un stres prelungit și incontrolabil, acest sistem de răspuns la stres poate duce la deficiențe atât ale sănătății mentale, cât și ale sănătății fizice.[27]

Lipsa resurselor de bază poate împiedica, de asemenea, dezvoltarea creierului copilului. Statutul socio-economic al copilăriei influențează dezvoltarea neuronală și afectează capacitatea cognitivă și sănătatea mintală până la viața adultă, în special sărăcia.[28][29] Multe studii au arătat că sărăcia în copilăria timpurie poate fi dăunătoare, deoarece familiile sărace nu au timp și resurse financiare pentru a investi în promovarea dezvoltării copilului.[30][31] Acest lucru sugerează că lipsa gravă de resurse în zonele de conflict armat este extrem de dăunătoare dezvoltării cognitive a copiilor în timpul războiului.

Okasha și Elkholy (2012) au teoretizat că imunizarea psihologică poate ajuta copiii care sunt expuși frecvent la conflicte să se aclimatizeze mai bine la factorii de stres ai războiului.[32]

Teoria atașamentului

modificare

Copiii care sunt separați de familie la o vârstă fragedă pot trece prin probleme legate de atașament.[33] Copiii sub cinci ani sunt mai predispuși să se confrunte cu un risc mai mare de depresie și anxietate în comparație cu adolescenții. Teoria atașamentului sugerează că abilitatea unui copil de a crea atașament poate fi descurajată de condițiile de mediu deviante și de experiențele reflectate cu îngrijitorii[34][35], diferite tipuri de atașamente putând fi formate legate de acestea. În plus, se știe că experiențele diferite de atașament în copilărie sunt legate de problemele de sănătate mintală la vârsta adultă.[34][35]

Alte efecte psihologice

modificare

Copiii din zonele de război sunt martori și experimentează activități violente îngrozitoare care pot duce la dezvoltarea unor tulburări psihologice, cum ar fi tulburarea de stres posttraumatic (PTSD).[6][36][37] Până în 2017, 3 milioane de copii din Siria au fost martori direcți ai efectelor războiului.[38] 80% dintre cei 94 de copii irakieni expuși la bombardamentul din 13 februarie 1991 au prezentat simptome de PTSD. De asemenea, studiul arată că 41% dintre copiii palestinieni din Fâșia Gaza sufereau de PTSD.[39] Incidența efectelor războiului are o variație de 10 până la 90 la sută în ceea ce privește dezvoltarea PTSD, depresie și probleme de comportament.[40] Se știe că PTSD are efecte intergeneraționale.[41]

Probleme de reabilitare

modificare

Reintegrarea în societate a copiilor soldați

modificare

Există aproximativ 300.000 de copii soldați în întreaga lume.[42]

Programele de dezarmare, demobilizare și reintegrare (DDR) sunt desfășurate pentru a reabilita copiii soldați și copiii afectați de război.[43] Crearea DDR în Sierra Leone a fost condusă de UNICEF în 1999. Cu toate acestea, dezarmarea nu a reușit în mod constant să atragă femei combatante care au fost forțate să ofere servicii sexuale, deoarece le era prea frică să facă un pas înainte pentru procesul de demobilizare.[44]

Copiii soldați sunt adesea stigmatizați și se confruntă cu discriminarea din partea comunității.[45] Reintegrarea și reabilitarea depind de nivelul de violență care a avut loc în regiune, de acceptarea din partea familiei și a comunității și de resurse precum programele de educație și formare pentru recuperarea tinerilor afectați de război.[45] Principiile de la Paris sugerează orientări extinse și detaliate privind reintegrarea copiilor asociați cu forțele sau grupurile armate.[46]

Procesul de tratament psihologic

modificare

Tratamentul psihologic este considerat a fi mai dificil după vârsta de cinci ani.[35] Acest lucru este cauzat de faptul că plasticitatea creierului se reduce după vârsta de cinci ani, deoarece o mare parte din dezvoltarea creierului are loc înainte de vârsta de șase ani.[47] De multe ori este necesar tratamentul psihologic pe termen lung. Unii copii dezvoltă rezistență și sunt capabili să depășească adversități semnificative.[48] Mediul comunitar util și îngrijitorii stabili sunt considerați capabili să își dezvolte capacitatea de a se recupera după experiențele nefavorabile din copilărie.[48]

Programe de intervenție pentru copiii din zonele de război

modificare

Terapia prin expunere narativă

modificare

Terapia de expunere narativă este o intervenție individuală pe termen scurt pentru tratamentul PTSD bazată pe terapia de expunere cognitiv-comportamentală. KidNET este o terapie de expunere narativă utilizată cu copiii afectați de război cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani. Prin aceasta, specialistul în sănătate mintală încurajează pacienții să descrie evenimentele din viața lor – de la naștere până în prezent. Îmbunătățirile prin KidNET sunt observate la copiii refugiați din Europa de Est, cei afectați de genocidul din Rwanda și cei din Sri Lanka.

Psihoterapia prin mărturie este un alt tratament individual pe termen scurt pentru persoanele afectate de război, în care acestea își înregistrează experiențele cu traume. Aceste înregistrări sunt apoi analizate ulterior de medici împreună cu pacienții pentru a înțelege modul în care experiențele personale sunt legate de traumă.[49]

Sprijin psihosocial în diadă

modificare

Sprijinul psihosocial în diadă este un tratament la nivel de familie pentru mamele și copiii afectați de război care vizează dezvoltarea emoțională și psihologică a copiilor. Un exemplu al programului a fost desfășurat în Bosnia pe o durată de 5 luni, în cadrul căruia au avut loc întâlniri săptămânale ale mamelor pentru a discuta despre dezvoltarea copiilor lor, mecanismele de adaptare și traume.[50] Acest program a indicat rezultate pozitive în ceea ce privește „sănătatea mintală maternă, sănătatea mintală a copiilor, creșterea în greutate și funcționarea psihosocială a acestora”.[49]

Programul de intervenție pentru pregătirea tinerilor

modificare

Programul de intervenție Youth Readiness (Sierra Leone) se adresează tinerilor aflați în război pentru a trata problemele emoționale și psihologice și pentru a le inculca un comportament pro-social.[49] Un studiu realizat de Betancourt et al. evaluează rezultatele din Sierra Leone[51], acestea fiind pozitive.

Note

modificare
  1. ^ „Conflict”. UNICEF USA (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „How is the term "Armed Conflict" defined in international humanitarian law? - ICRC”. www.icrc.org (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „4 out of 10 child soldiers are girls”. United Nations Regional Information Centre for Western Europe (UNRIC) (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Young Soldiers Used in Conflicts Around the World”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b c d Smith, Deborah (septembrie 2001). „Children in the heat of war”. American Psychological Association⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b c d e f g Machel, Graça; Salgado, Sebastian (). The Impact of War on Children: A review of progress since the 1996 United Nations Report on the Impact of Armed Conflict on Children. UNICEF. ISBN 978-1-85065-485-8. 
  7. ^ „Children in war”. United Nations Children's Fund. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Refugee Situations”. The UN Refugee Agency. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „UNICEF”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Terrorist Attacks”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Donald Trump says he wants a safer world, yet has dropped more bombs than anyone on the Middle East”. Newsweek (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. ^ a b „Children and Landmines: A Deadly Legacy\” (PDF). UNICEF. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  14. ^ a b Landmine Monitor (PDF). International Campaign to Ban Landmines - Cluster Munition Coalition. . pp. 55–100. ISBN 978-2-9701146-2-8. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ Guterres, Antonio (). „Report of the secretary-general on conflict-related sexual violence” (PDF). United Nations. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  16. ^ „Sexual violence as a weapon of war”. www.unicef.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Hick, Steven (). „The Political Economy of War-Affected Children”. The Annals of the American Academy of Political and Social Science. 575 (Sage Publications, Inc. in association with the American Academy of Political and Social Science): 106–121. doi:10.1177/000271620157500107. 
  18. ^ a b c „Famine and Food Crises”. UNICEF USA (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „Children in the heat of war”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ Gennetian, Lisa A.; Shafir, Eldar (). „The Persistence of Poverty in the Context of Financial Instability: A Behavioral Perspective”. Journal of Policy Analysis and Management (în engleză). 34 (4): 904–936. doi:10.1002/pam.21854. ISSN 1520-6688. 
  21. ^ „International Conference on War-Affected Children, Winnipeg, Canada, 10–17 September 2000”. Refugee Survey Quarterly (în engleză). 23 (2): 287–313. . doi:10.1093/rsq/23.2.287. ISSN 1020-4067. 
  22. ^ „UN: Middle East wars hit 13 million schoolchildren”. www.aljazeera.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ a b c d „Education Under Fire: How conflict in the Middle East is depriving children of their schooling” (PDF). UNICEF. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  24. ^ Porter, Lizzie. „Attacks on schools aim to 'destroy Syria's identity'”. www.aljazeera.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ Educating children in conflict zones : research, policy, and practice for systemic change : a tribute to Jackie Kirk. Kirk, Jackie, 1968–2008., Mundy, Karen E. (Karen Elizabeth), 1962–, Dryden-Peterson, Sarah. New York: Teachers College Press. . ISBN 9780807752432. OCLC 730254052. 
  26. ^ a b „InBrief: The Science of Early Childhood Development”. Center on the Developing Child at Harvard University. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ a b c National Scientific Council on the Developing Child. (2005/2014). Excessive Stress Disrupts the Architecture of the Developing Brain: Working Paper 3. Updated Edition. http://www.developingchild.harvard.edu Arhivat în , la Wayback Machine.
  28. ^ „Socioeconomic status and the brain: mechanistic insights from human and animal research”. Nature Reviews. Neuroscience. 11 (9): 651–9. septembrie 2010. doi:10.1038/nrn2897. PMC 2950073  . PMID 20725096. 
  29. ^ „Poverty impedes cognitive function”. Science. 341 (6149): 976–80. august 2013. Bibcode:2013Sci...341..976M. doi:10.1126/science.1238041. PMID 23990553. 
  30. ^ „Parents' Incomes and Children's Outcomes: A Quasi-Experiment”. American Economic Journal: Applied Economics. 2 (1): 86–115. ianuarie 2010. doi:10.1257/app.2.1.86. PMC 2891175  . PMID 20582231. 
  31. ^ „Boosting family income to promote child development”. The Future of Children. 24 (1): 99–120. . doi:10.1353/foc.2014.0008. PMID 25518705. 
  32. ^ „A synopsis of recent influential papers published in psychiatric journals (2010–2011) from the Arab world”. Asian Journal of Psychiatry. 5 (2): 175–8. iunie 2012. doi:10.1016/j.ajp.2012.05.001. PMID 22813663. 
  33. ^ „Long-term effects of the British evacuation of children during World War 2 on their adult mental health”. Aging & Mental Health. 13 (3): 391–404. mai 2009. doi:10.1080/13607860902867750. PMID 19484603. 
  34. ^ a b „The evacuation of British children during World War II: a preliminary investigation into the long-term psychological effects” (PDF). Aging & Mental Health. 7 (5): 398–408. septembrie 2003. doi:10.1080/1360786031000150711. PMID 12959810. 
  35. ^ a b c „Placement in foster care enhances quality of attachment among young institutionalized children”. Child Development. 81 (1): 212–23. ianuarie 2010. doi:10.1111/j.1467-8624.2009.01390.x. PMC 4098033  . PMID 20331663. 
  36. ^ Freh, F. M.; Chung, M. C.; Dallos, R. (). „Freh FM, Chung MC, Dallos R (2013) In the shadow of terror: Posttraumatic stress and psychiatric co-morbidity following bombing in Iraq: The role of shattered world assumptions and altered self-capacities”. Journal of Psychiatric Research. 47 (2): 215–225. doi:10.1016/j.jpsychires.2012.10.008. PMID 23186645. 
  37. ^ „Childhood factors and war zone stress in chronic PTSD”. Journal of Traumatic Stress. 9 (2): 361–8. aprilie 1996. doi:10.1007/BF02110668. PMID 8731554. 
  38. ^ „Syrian children suffering trauma from war”. Deutsche Welle. Arhivat din original la . Accesat în . 
  39. ^ Parsons, Martin (). Children: the invisible victims of war: An interdisciplinary study. Peterborough: DSM. ISBN 978-0-9547229-4-4. OCLC 921229141. 
  40. ^ „Children's trauma and adjustment reactions to violent and nonviolent war experiences”. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. 41 (4): 450–7. aprilie 2002. doi:10.1097/00004583-200204000-00018. PMID 11931602. 
  41. ^ „Intergenerational Transmission of Stress in Humans”. Neuropsychopharmacology. 41 (1): 232–44. ianuarie 2016. doi:10.1038/npp.2015.247. PMC 4677138  . PMID 26279078. 
  42. ^ „Ten facts about child soldiers that everyone should know”. The Independent. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  43. ^ „What is DDR?”. www.unddr.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ Guide to the optional protocol on the involvement of children in armed conflict. New York: UNICEF. . p. 19. 
  45. ^ a b „Past horrors, present struggles: the role of stigma in the association between war experiences and psychosocial adjustment among former child soldiers in Sierra Leone”. Social Science & Medicine. 70 (1): 17–26. ianuarie 2010. doi:10.1016/j.socscimed.2009.09.038. PMC 3756934  . PMID 19875215. 
  46. ^ „The Paris Principles” (PDF). UNICEF. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  47. ^ „Brain development during the preschool years”. Neuropsychology Review. 22 (4): 313–33. decembrie 2012. doi:10.1007/s11065-012-9214-1. PMC 3511633  . PMID 23007644. 
  48. ^ a b „Resilience”. Center on the Developing Child at Harvard University. Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ a b c „Interventions for children affected by war: an ecological perspective on psychosocial support and mental health care”. Harvard Review of Psychiatry. 21 (2): 70–91. . doi:10.1097/HRP.0b013e318283bf8f. PMC 4098699  . PMID 23656831. 
  50. ^ Dybdahl, Ragnhild (). „A Psychosocial Support Programme for Children and Mothers in War”. Clinical Child Psychology and Psychiatry. 6 (3): 425–436. doi:10.1177/1359104501006003010. 
  51. ^ Developing a group mental health intervention for war affected youth. CUNY Academic Works. 

Vezi și

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Impactul_războiului_asupra_copiilor&oldid=16388430