Imperiul Șerifian
Imperiul Șerifian (în arabă: المملكة المغربية الشريفة[2][3] sau الدولة المغربية الشريفة[4], iar în franceză Empire chérifien) este o denumire istorică dată Marocului[1], între secolele al XVI-lea și al XX-lea, sub regimurile dinastiilor Saadienilor apoi a Alaouiților[5], care se revendifică de origine Șerifiană.[6]
| Imperiul Șerifian | ||||
| În arabă المملكة المغربية الشريفة translatat cu litere latine, în arabă al-mamlaka al-maghribiya ach-charifa Empire chérifien | ||||
| ||||
 Extensia maximă a Imperiului Saadian, sfârșitul secolului al XVI-lea - începutul secolului al XVII-lea | ||||
| Capitală | Fez, Marrakech, Meknès, Rabat (în diferite epoci) | |||
|---|---|---|---|---|
| Limbă | arabă, limbi berbere | |||
| Religie | Islam, Iudaism, Creștinism | |||
| Guvernare | ||||
| Formă de guvernare | Monarhie electivă, absolută și teocratică | |||
| Sultan | ||||
| Numele liderului1 | ||||
| Istorie | ||||
| Fondare | 1554 | |||
| Desființare | 1957 | |||
| Evenimentul care a urmat după încetarea existenței statului | ||||
| Date statistice | ||||
Modifică date / text  | ||||
_(1554-1659).svg){kind=small}
Istoric modificare
Până în 1912, era un imperiu militaro-teocratic cu margini / limite schimbătoare, multietnic și multiconfesional.[7] Pătrunderea lentă a capitalismului comerciant în secolul al XIX-lea, apoi încercuirea militară franceză și semnarea tratatului de protectorat de către sultanul alaouit Moulay Abdelhafid la 30 martie 1912 la Fez, a basculat Imperiul Șerifian în istoria contemporană (în nord, Rif[8] a trecut sub protectoratul spaniol).[7]
Denumirea a căzut în desuetudine puțin după sfârșitul protectoratului francez. În Buletinul Oficial al Regatului Marocului, denumirea „Empire chérifien”[9] a fost utilizată pentru ultima oară în antetul numărului 2352 din 22 noiembrie 1957[10] și a fost înlocuit prin „Royaume du Maroc”[11] în antetul numărului 2353 din 29 noiembrie 1957[12] și următoarele.
Regimul politic obișnuit al Imperiului a fost reformat la scurt timp după sfârșitul protectoratului francez, Marocul independent dorind să se îndrepte către standardele politice occidentale, precum și către o instituționalizare care a condus la Constituția din 1962, dând naștere unui regim de tip monarhie constituțională, deși, în practică, menține un regim tradițional și forte.[13][14]
Monarhul și-a înlocuit de atunci titlul de „sultan” prin cel de „roi”.[15][16]
Note modificare
- ^ a b „Chérifien”. Accesat în ..
- ^ „معاهدة الحماية مع ملحقها”. Accesat în ..
- ^
PDF „الجريدة الرسمية” (PDF), Bulletin officiel du Royaume du Maroc (în arabă) (2352), p. 1, , accesat în .
- ^ PDF „الجريدة الرسمية” (PDF), Bulletin officiel du Royaume du Maroc (în arabă) (1), p. 1, , accesat în .
- ^ Bernard Marcel Peyrouton, Histoire générale du Maghreb: Algérie, Maroc, Tunisie, des origines à nos jours, Ed. A. Michel, 1966, p.107
- ^ Entre l'Islam et l'arabisme, Éditions Albin Michel, , ISBN 978-2-226-38336-5
- ^ a b Histoire du Maroc depuis l'indépendance, La Découverte, , ISBN 978-2-7071-9200-4
- ^ Rif este regiunea nordică a Marocului, mărginită de Marea Mediterană la nord și Algeria la Est.
- ^ În română: Imperiul Șerifian
- ^ PDF „Bulletin officiel” (PDF), Bulletin officiel du Royaume du Maroc (2352), p. 1, , accesat în .
- ^ În română: „Regatul Marocului”
- ^ PDF „Bulletin officiel” (PDF), Bulletin officiel du Royaume du Maroc (2353), p. 1, , accesat în .
- ^ Fougère, op.cit, p. 10
- ^ Boudahrain, Abdellah, Eléments de droit public marocain (în franceză), Editions L'Harmattan, ISBN 978-2-296-28740-2
- ^ În română: „rege”.
- ^ L'Afrique française: bulletin mensuel du Comité l'Afrique française et du Comité du Maroc (coll.), Volumes 66-67, 1957, p. 144 [1]
