Inden
compus chimic
| Inden | |
 | |
 | |
| Nume IUPAC | 1H-inden |
|---|---|
| Alte denumiri | Benzociclopentadienă |
| Identificare | |
| Număr CAS | 95-13-6 |
| ChEMBL | CHEMBL192812 |
| PubChem CID | 7219 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | C9H8 |
| Aspect | lichid incolor [1] |
| Masă molară | 116,16 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 0,997 g/mL |
| Punct de topire | −25 °C |
| Punct de fierbere | 144,4 °C |
| Solubilitate | în apă: insolubil |
| Aciditate (pKa) | 20,1 până la 21 [1] |
| Temperatură de aprindere | 78,3 °C |
 | |
| Fraze R | R10, R65 |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Indenul este o hidrocarbură policiclică inflamabilă cu formula chimică C9H8. Este compus dintr-un inel benzenic lipit de un inel de ciclopentenă. Acest compus aromatic este lichid și incolor [1], deși unele mostre pot avea culoarea galben-deschisă. Utilizarea industrială cea mai importantă a indenului este pentru producerea de rășini termoplastice (împreună cu benzofuranul).
Este asemănător ca structură cu fluorenul, acesta având în plus un nucleu benzenic. Ca și fluorenul, se poate extrage din gudroanele cărbunilor de pământ. [1]
Numele său provine de la prescurtarea denumirii de indonaften.
Vezi și
modificareReferințe
modificare- ^ a b c d C.D.Nenițescu Chimie Organică, vol. I, ediția a VII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1973, pag. 212, 274, 326, 370,
|
Acest articol despre chimia organică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |