Indiile de Est Spaniole

Indias orientales españolas

— Colonie spaniolă —


Drapel	Stemă

Harta Indiilor de Est Spaniole în secolul al XIX-lea

Capitală

Cebu (1565–1571)
Manila (1571–1898)
Iloilo (13 august 1898 – 10 decembrie 1898)

Limbă

Spaniola și limbile bătinașe

Religie

Romano-catolicism

Guvernare

Monarh

- 1565–1598 (primul)

Filip al II-lea

- 1896–1898 (ultimul)

Alfonso al XIII-lea

Guvernator-General

- 1565–1572 (primul)

Miguel López de Legazpi

- 1898 (ultimul)

Diego de los Ríos

Istorie

Colonizarea

Date statistice

- 1877

301.707 km²

Populație

- 1877

5.567.685 loc.

Densitate

18,5 loc./km²

Economie

Monedă

Peso fuerte

Precedat de

Succedat de

	Noua Spanie
	Regatul Tondo
	Regatul Namayan
	Regatul Butuan
	Sultanatul Maguindanao
	Sultanatul Sulu

Republica Negros
Republica Zamboanga
Prima Republică Filipineză
Statele Unite
Conducerea militară a Statelor Unite în Insulele Filipine
Noua Guinee Germană

În prezent parte din

Indiile de Est Spaniole (în spaniolă Indias orientales españolas) au fost teritoriile coloniale spaniole din Pacificul asiatic, între 1565 și 1898. Cu sediul conducerii locale în Manila, teritoriul cuprindea Insulele Filipine, Guam, Insulele Mariane, Insulele Caroline (Palau și Micronezia) și părți ale insulelor Formosa (Taiwan) și Moluccas. Între 1565 și 1821 aceste teritorii, împreună cu Indiile de Vest Spaniole, s-au aflat sub conducerea Viceregatului Noua Spanie bazat în Ciudad de México. După titlul complet, Regele Spaniei este tradițional numit și "Rege al Indiilor de Est și de Vest" (Rey de las Indias orientales y occidentales).^[a] După obținerea independenței Mexicului, trgiunea a fost condusă direct de la Madrid.

Afacerile administrative ale Indiilor de Est Spaniole au fost gestionate de către Căpitănia Generală a Filipinelor și de Real Audiencia Manila. În urma războiului Hispano-American din 1898, majoritatea insulelor au fost ocupate de Statele Unite, iar teritorile rămase au fost vândute Germaniei prin tratatul germano–spaniol din 1899.

NoteModificare

^ Formula tradițională este: "Majestatea sa, Don/Doña [numele monarhului regent] prin harul lui Dumnezeu Rege/Regină al/a Spaniei, Rege/Regină de Castilia, León, Aragón, Cele două Sicilii, Ierusalim, Navarra, Granada, Sevilla, Toledo, Valencia, Galicia, Sardinia, Córdoba, Corsica, Murcia, Jaén, Algarves, Algeciras, Gibraltar, Insulele Canare, Indiile de East și de Vest, Arhiduce de Austria, Duce de Burgundia, Brabant, Milano, Atena și Neopatria; Conte de Habsburg, Flanders, Tyrol, Roussillon și Barcelona; Lord de Vizcaya și Molina; Căpitan-General și Șef Suprem al Forțelor armate regale; Mare Maestru Suveran al Ordinului Lâna de Aur și a ordinelor conferite de statul spaniol." Aceste titluri, desigur, nu sunt utilizate de către regele actual, dar sunt adesea date onorific celor "istorici". Constituția actuală lasă chestiunea deschisă și pur și simplu îl descrie pe rege ca "Regele Spaniei": "Titlul lui este Regele Spaniei, dar el poate folosi celelalte titluri ca aparțin Coroanei" (Su título es el de Rey de España y podrá utilizar los demás que correspondan a la Corona). ^[2] and the Royal Household of His Majesty the King.^[3] De notat de asemenea că, în urma constituției din 1837, Isabela a II-a (care a domnit între 1843-1868) a fost stilizată Por la gracia de Dios y la Constitución de la Monarquía española, Reina de las Españas (Prin harul lui Dumnezeu și a Constituției monarhiei spaniole, Regină a Spaniilor).

ReferințeModificare

^ ^a ^b Population of the Philippines Census Years 1799 to 2007 Arhivat în 4 iulie 2012, la Wayback Machine.. National Statistical Coordination Board.
^ Velde, François. „Royal Styles”. Accesat în 1 decembrie 2012.
^ „The Crown”. Accesat în 15 august 2008.

BibliografieModificare

PHELAN, John Leddy (1959). The Hispanization of the Philippines: Spanish Aims and Filipino Responses, 1565–1700. Madison: University of Wisconsin Press. ASIN B0007DMLSE.

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Indiile de Est Spaniole

[4] Formula tradițională este: "Majestatea sa, Don/Doña [numele monarhului regent] prin harul lui Dumnezeu Rege/Regină al/a Spaniei, Rege/Regină de Castilia, León, Aragón, Cele două Sicilii, Ierusalim, Navarra, Granada, Sevilla, Toledo, Valencia, Galicia, Sardinia, Córdoba, Corsica, Murcia, Jaén, Algarves, Algeciras, Gibraltar, Insulele Canare, Indiile de East și de Vest, Arhiduce de Austria, Duce de Burgundia, Brabant, Milano, Atena și Neopatria; Conte de Habsburg, Flanders, Tyrol, Roussillon și Barcelona; Lord de Vizcaya și Molina; Căpitan-General și Șef Suprem al Forțelor armate regale; Mare Maestru Suveran al Ordinului Lâna de Aur și a ordinelor conferite de statul spaniol." Aceste titluri, desigur, nu sunt utilizate de către regele actual, dar sunt adesea date onorific celor "istorici". Constituția actuală lasă chestiunea deschisă și pur și simplu îl descrie pe rege ca "Regele Spaniei": "Titlul lui este Regele Spaniei, dar el poate folosi celelalte titluri ca aparțin Coroanei" (Su título es el de Rey de España y podrá utilizar los demás que correspondan a la Corona). ^[2] and the Royal Household of His Majesty the King.^[3] De notat de asemenea că, în urma constituției din 1837, Isabela a II-a (care a domnit între 1843-1868) a fost stilizată Por la gracia de Dios y la Constitución de la Monarquía española, Reina de las Españas (Prin harul lui Dumnezeu și a Constituției monarhiei spaniole, Regină a Spaniilor).

[pop-1] Population of the Philippines Census Years 1799 to 2007 Arhivat în 4 iulie 2012, la Wayback Machine.. National Statistical Coordination Board.

[velde-2] Velde, François. „Royal Styles”. Accesat în 1 decembrie 2012.

[corona-3] „The Crown”. Accesat în 15 august 2008.

[a]

[2]

[3]