Insula Ellef Ringnes
Insula Ellef Ringnes | |
Imagine din satelit a insulei Ellef Ringnes | |
Geografie | |
---|---|
Ocean/Mare | Oceanul Arctic |
Coordonate | 78°30′N 102°00′W / 78.5°N 102°V |
Arhipelag | Arhipelagul Arctic Canadian |
Suprafață | 11.295 km² |
Lungime | 218 km |
Lățime | 110 km |
Țară | |
Canada | |
Teritoriu | Nunavut |
Regiune | Qikiqtaaluk |
Cel mai mare oraș | Isachsen (0) |
Demografie | |
Populație | 0 |
Modifică date / text |
Insula Ellef Ringnes este o insulă nelocuită din Arhipelagul Arctic Canadian, aparținând administrativ de regiunea Qikiqtaaluk a teritoriului Nunavut din Canada. Cu o suprafață de 11295 km2 [1], [2] ocupă locul 69 în lume și locul 16 în Canada.
Insula face parte din grupul Insulelor Sverdrup și se află la sud-vest de insula Axel Heiberg, de care este despărțită prin canalul Peary, la nord de insula Bathurst și respectiv la est de insulele Mackenzie King și Borden, de care este despărțită prin segmente largi ale Oceanului Arctic. În sud-vestul insulei se întinde strâmtoarea Hassel care o desparte de insula Amund Ringnes. În vecinătatea insulei se află o serie de insule mai mici, precum insula King Christian, insula Thor etc.
Insula a fost descoperită în cursul expediției conduse de Otto Sverdrup între 1898 și 1902 și numită de acesta în onoarea unuia din patronii fabricii de bere Ringnes, care a contribuit la finanțarea expediției sale [3]. Insula a fost revendicată de Norvegia până în 1930, când a fost recunoscută suveranitatea Canadei asupra acestei insule[4], [5].
Din 1948, pe coasta de vest a insulei a funcționat stația meteorologică Isachsen. Stația a fost închisă în 1978 datorită unor constrângeri bugetare și înlocuită cu o stație automată. [6]. Această stație deține recordul pentru cel mai ridicat indice de severitate climatică din Canada [7].
În aprilie și mai 1994, cercetători canadieni și australieni au determinat că Polul Nord Magnetic se afla la acea dată în sud-vestul insulei Ellef Ringnes, la 78.3° N, 104.0° W. Ulterior, polul s-a deplasat înspre nord-nord-vest [8].
Referințe
modificare- ^ en fr Area of major sea islands, by region Arhivat în , la Wayback Machine., Statistics Canada, 2005. Accesat la data de 1 august 2009
- ^ en fr Sea Islands Arhivat în , la Wayback Machine., The Atlas of Canada, Natural Resources Canada, 2009. Accesat la data de 1 august 2009
- ^ no Ringnes - Grunnleggerne, Ringnes- Carlsberg Group, 2009. Accesat la data de 1 august 2009
- ^ en fr Canadian Arctic Sovereignty Arhivat în , la Wayback Machine., W. R. Morrison, The Canadian Encyclopedia, Historica Foundation of Canada, 2009. Accesat la data de 1 august 2009
- ^ en Schledermann, P., The Muskox Patrol: High Arctic Sovereignty Revisited Arhivat în , la Wayback Machine., Arctic, vol. 56, no. 1 (March 2003), p. 101–109
- ^ en fr High Arctic Weather Stations[nefuncțională], The Canadian Encyclopedia, Historica Foundation of Canada, 2009. Accesat la data de 4 august 2009.
- ^ en fr Climate Severity Index Arhivat în , la Wayback Machine., The Canadian Encyclopedia, Historica Foundation of Canada, 2009. Accesat la data de 4 august 2009.
- ^ en The Magnetic North Pole Arhivat în , la Wayback Machine., Scholastic Inc., 2009. Accesat la data de 5 august 2009.
Bibliografie suplimentară
modificare- Antoniades, Dermot, Marianne S V Douglas, and John P Smol. 2003. "The Physical and Chemical Limnology of 24 Ponds and One Lake from Isachsen, Ellef Ringnes Island, Canadian High Arctic". International Review of Hydrobiology. 88, no. 5: 519.
- Atkinson, Nigel. 2003. "Late Wisconsinan Glaciation of Amund and Ellef Ringnes Islands, Nunavut: Evidence for the Configuration, Dynamics, and Deglacial Chronology of the Northwest Sector of the Innuitian Ice Sheet". Canadian Journal of Earth Sciences. 40: 351-363.
- Lea, Brian N. Oceanographic Observations Near Cape Macmillan, Ellef Ringnes Island, N.W.T. Victoria: Dobrocky Seatech Limited, 1978.
- Saville, D. B. O. Bird and Mammal Observations on Ellef Ringnes Island in 1960. 1961.
- Stott, Donald F. Ellef Ringnes Island, Canadian Arctic Archipelago. [Ottawa]: Dept. of Energy, Mines and Resources, 1969.